ICCJ. Decizia nr. 1685/2004. Contencios. Refuz executare sentinta judecatoreasca. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1685/2004
Dosar nr. 3180/2003
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.G. a chemat în judecată Consiliul General al municipiului Bucureşti şi Primarul General al municipiului Bucureşti, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligaţi la plata de daune cominatorii de 5 milioane lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data pronunţării şi până la executarea sentinţei civile nr. 439 din 27 aprilie 2000, a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este veteran de război şi prin sentinţa civilă nr. 439 din 27 aprilie2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, Consiliul General al municipiului Bucureşti a fost obligat să-i atribuie drepturile cuvenite, conform art. 13 lit. b) şi art. 21 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război.
Totodată, a arătat că, deşi sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, nu a fost pusă în executare până în prezent, pârâtul refuzând constant executarea de bună voie a sentinţei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 648 din 13 mai 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului General al municipiului Bucureşti; a admis în parte acţiunea reclamantului şi în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, a obligat Consiliul General al municipiului Bucureşti, la plata de daune cominatorii către reclamant, în sumă de 1 milion pe zi de întârziere, începând cu data de 16 martie 2001 şi până la executarea sentinţei civile nr. 439/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
S-a reţinut că, deşi sentinţa civilă nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a rămas definitivă şi irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 664 din 16 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, Consiliul General al municipiului Bucureşti nu a executat dispoziţiile sentinţei, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 16 din Legea nr. 29/1990, astfel că se justifică plata daunelor cominatorii solicitate de reclamant, în sumă de 1 milion de lei/zi de întârziere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Consiliul General al municipiului Bucureşti, susţinând, în principal, că instanţa de drept comun are competenţa materială pentru a soluţiona acţiunea, privind plata daunelor cominatorii, nu instanţa de contencios administrativ; că, oricum, nu există un refuz nejustificat, ci o imposibilitate la executare a sentinţei, ceea ce constituie motiv de casare şi de respingere a acţiunii.
Recursul este nefondat.
În cauză, prima instanţă şi-a asumat în mod corect competenţa, întrucât daunele cominatorii datorate în baza art. 16 din Legea nr. 29/1990, se pot acorda în ce privesc hotărârile judecătoreşti pronunţate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit procedurii prevăzute de această lege; numai în situaţia în care sentinţa a fost pronunţată de instanţa de drept comun, obţinerea daunelor se poate face pe calea acţiunii civile ce se soluţionează de instanţa de drept comun.
În ce privesc aspectele de fond, invocate prin recurs, în sensul că nu există un refuz nejustificat, ci o imposibilitate de executare a sentinţei, se constată că asupra acestora s-a pronunţat instanţ, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 439 din 27 aprilie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a reţinut că, Consiliul General al municipiului Bucureşti nu a dovedit cu documente opozabile că nu are disponibil de teren intravilan, loc de casă, pentru a putea satisface cererea reclamantului.
Referitor la terenul arabil, cu care în lipsa terenului loc de casă, pârâtul avea obligaţia de a împroprietări reclamantul, aceeaşi instanţă a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că nu deţine teren arabil, disponibil, sau că nu i s-a predat teren de către Comisia de fond funciar.
Or, asupra acestor aspecte, intrate în puterea lucrului judecat, nu se poate reveni în cadrul procedurii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 29/1990, referitoare la plata daunelor cominatorii.
Faţă de cele menţionate, recursul apare nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul General al municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 648 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 1689/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
