ICCJ. Decizia nr. 1809/2004. Contencios. Anulare proces-verbal de contraventie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1809/2004
Dosar nr. 4652/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Judecătoria Roman, SC L. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. NT/44 din 10 iulie 2003, prin care a fost sancţionată contravenţional, cu amenda de 50.000.000 lei.
A motivat faptul că există neconcordanţă între situaţia de fapt şi cea menţionată în actul normativ, că Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nu are competenţa de a verifica produsele destinate persoanelor fizice şi că înştiinţarea de plată emisă de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, este dată cu încălcarea dispoziţiei art. 42 alin. (2) din HG nr. 88/2003.
Judecătoria Roman, judeţul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 2073 din 12 septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de SC L. SRL, reţinând că în ziua de 10 iulie 2003, inspectori de specialitate din cadrul Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei – Direcţia Teritorială Iaşi, au efectuat un control la punctul de lucru din Roman, aparţinând SC L. SRL, ce avea ca obiect principal de activitate, comercializarea de telefoane mobile.
Agenţii constatatori au găsit la comercializare, telefoane mobile marca E., neînsoţite de declaraţia de conformitate, precum şi telefoane mobile marca S., neînsoţite de instrucţiuni de utilizare în limba română, motiv pentru care au aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale, instanţa reţinând că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 16 – 17 din OG nr. 2/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC L. SRL Piatra Neamţ.
Prin adresa nr. 3085/2003, Judecătoria Roman a trimis recursul declarat, împreună cu dosarul cauzei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Curtea, învestită cu soluţionarea recursului declarat de SC L. SRL Piatra Neamţ, reţine că obiectul dedus judecăţii, astfel cum rezultă din petitul acţiunii, precum şi din sentinţa atacată, este întemeiat pe dispoziţiile art. 11 din HG 88/2003 şi art. 16 – 17 din OG nr. 2/2001.
Or, procedând la verificarea competenţei din oficiu, constată că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. ultim din Legea nr. 56/1993, republicată şi modificată prin Legea nr. 281/2003, secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de soluţionare în materia dedusă judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., modificate şi completate de OUG nr. 58/2003, coroborate cu dispoziţiile OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 180/2002, precum şi al legislaţiei privind executarea amenzilor contravenţionale, competenţa aparţine tribunalului, pentru judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza, la Tribunalul Neamţ, pentru competenta soluţionare a recursului declarat de SC L. SRL Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 2073 din 12 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Roman, judeţul Neamţ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... | ICCJ. Decizia nr. 1811/2004. Contencios. înlocuire sanctiune.... → |
|---|
