ICCJ. Decizia nr. 1804/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1804/2004
Dosar nr. 3406/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 mai 2003, reclamanta SC G.I. SA Petroşani a solicitat anularea deciziei nr. 116 din 24 aprilie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi exonerarea sa de obligaţia de a plăti la bugetul statului, suma de 348.368.853 lei, reprezentând diferenţe de impozit pe profit pe trimestrul IV/2001 şi pe trimestrul III/2002, cu majorările de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pentru veniturile obţinute în perioada decembrie 2001 – martie 2002, din vânzarea unor active corporale la valoarea de înregistrare în contabilitate, a fost nelegal obligată să plătească impozit pe profit, deşi beneficiază de prevederile HG nr. 728/2001, care prevăd în art. 9 alin. (2), că se impozitează numai profitul dintr-o asemenea activitate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 224 din 25 iunie 2003, prin care a respins acţiunea, cu motivarea că potrivit art. 9 din HG nr. 728/2001, pentru perioada august 2001 - 30 iunie 2002 şi potrivit HG nr. 859/2002, pentru operaţiunile aferente perioadei după 1 iulie 2002, reclamanta avea obligaţia să calculeze şi să vireze la bugetul de stat, impozitul pe profit, pentru acea parte din întregul profit obţinută din vânzarea activelor corporale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct.9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile HG nr. 728/2001, ale Legii nr. 414/2002 şi ale HG nr. 859/2002, întrucât a fost nelegal menţinută obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru vânzarea de active, efectuată la valoarea de înregistrare în contabilitate, fără obţinerea unui profit. De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond a considerat greşit ca fiind legale, măsurile Gărzii financiare şi ale Ministerului Finanţelor, de a impozita şi profitul obţinut din activitatea de exploatare, deşi societatea beneficiază de scutire de plata impozitului pe profit, potrivit art. 6 lit. c) din O.U.G nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru perioada august 2001 – septembrie 2002, instanţa de fond a constatat corect legalitatea procesului-verbal nr. 26 din 14 ianuarie 2003 şi a deciziei nr. 116 din 24 aprilie 2003, cu privire la obligaţia recurentei de a plăti suma de 348.368.853 lei, reprezentând diferenţe de impozit pe profit, cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente.
Obligaţia fiscală a recurentei a fost recalculată în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din HG nr. 728/2001 şi pct. 35-4 din HG nr. 859/2002, care au exceptat de la scutirea de la plata impozitului pe profit, partea din profitul obţinut de societăţile comerciale care îşi desfăşoară activitatea într-o zonă defavorizată, din operaţiuni de vânzare a activelor corporale sau necorporale.
În consecinţă, veniturile pentru care a fost obligată recurenta să plătească impozit pe profit, sunt aferente vânzării de active corporale şi nu beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe profit, cum fără temei s-a invocat în acţiune şi în prezentul recurs.
Împrejurarea că vânzarea s-a efectuat la valoarea de înregistrare în contabilitate, este lipsită de relevanţă în cauză, pentru că preţul obţinut reprezintă pentru societate un venit realizat dintr-o activitate, pentru care dispoziţiile legale sus-menţionate nu au prevăzut scutirea de la plata impozitului pe profit.
Pentru considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC G.I. SA împotriva sentinţei civile nr. 224 din 25 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1805/2004. Contencios. La încheiere. Recurs → |
|---|
