ICCJ. Decizia nr. 1891/2004. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1891/2004
Dosar nr. 1926/2003
Şedinţa publică din 12 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 4 iulie 2001, reclamanta SC C. SA, sucursala F. Craiova, a depus la dosarul nr. 1330/C/2000 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, o precizare de acţiune prin care a solicitat ca, pe lângă obligarea pârâtei SC B. SA Craiova de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 609 mp situat în Craiova, cu vecinătăţile: N - str. Dezrobirii, SV - terenul reclamantei, E - terenul pârâtei şi constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate invocat de pârâtă şi anume, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 0401/1994, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1948 din 5 septembrie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 346 din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât terenul îi aparţine încă de la înfiinţare, fiind în suprafaţă totală de 23.395,60 mp.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. (hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii).
În esenţă, se susţine că hotărârea s-a dat pe o expertiză neconcludentă efectuată de inginer D.V., că aceasta a fost întocmită cu violarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., deoarece nu a fost făcută citarea prin carte poştală recomandată, a părţilor din proces, astfel încălcându-se dreptul de apărare a părţilor şi că instanţa în mod greşit nu a făcut o confruntare a titlurilor, pentru a ajunge la o concluzie corespunzătoare, care din acesta este legal întocmit.
Se solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi în fond, admiterea acţiunii, iar în subsidiar, casarea, cu trimitere spre rejudecare.
Recursul este fondat.
Potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M.07 nr. 0358/1998, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, reclamanta SC F. SA are în proprietate exclusivă, suprafaţa de 21.395,265 mp, iar pârâta SC B. SA Craiova deţine conform certificatului de atestare seria M.07 nr. 0401 din 11 august 1994, o suprafaţă de 211.869,26 mp.
Reclamanta a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a pârâtei, pentru 609 mp, ce-i aparţine.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de inginerul D.V., care a concluzionat că suprafaţa în litigiu aparţine SC B. SA (pârâtei), aceasta având aici construit un atelier de dogărie, iar reclamanta, o cale ferată de 11 m.
La expertiză s-au formulat obiecţiuni, iar prin răspunsul la acestea s-a menţinut punctul de vedere iniţial.
Prin recurs, se susţine că expertiza este neconcludentă, întrucât concluzia la care s-a ajuns, nu-şi găseşte justificarea în probe şi este viciată, întrucât părţile nu au fost citate cu scrisoare recomandată.
Verificând actele dosarului, se reţine că la efectuarea expertizei, din partea reclamantei a fost prezent un reprezentant, astfel că nu se poate vorbi de un viciu de citare care să atragă nulitatea lucrării.
Recurenta a avut ca expert asistent pe inginerul M.I., care nefiind de acord cu concluziile expertizei, a întocmit propria lucrare.
Cât priveşte concludenţa expertizei, ea poate fi apreciată în contextul tuturor probelor administrate şi sub acest aspect, recursul este întemeiat.
Între părţi există şi un proces având ca obiect grăniţuire şi revendicare (dosar nr. 1330/C/2000 a Tribunalului Dolj unde s-au efectuat expertize de inginerul P.M. şi de inginerul S.S. şi expert tehnic asistent M.I., depuse în cauză şi care au, de asemenea, concluzii diferite cu privire la suprafaţa în discuţie.
Chiar dacă aceste ultime două expertize sunt extrajudiciare, cum în cauză nu există schiţa de plan din anexa la Decretul nr. 79/1961 (actul de proprietate al pârâtei) şi cum trebuie să aibă un punct de vedere documentat tehnic, este necesar să se dispună efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către trei experţi.
La dosarul de fond există o cerere scrisă din partea reclamantei pentru efectuarea unei contraexpertize, ori, din încheierea de dezbateri din 15 noiembrie 2002 nu apare nici o menţiune cu privire la acest aspect, dacă s-a stăruit sau nu în această cerere de parte şi ce măsuri a dispus instanţa.
Urmează a se admite recursul în baza art. 313 C. proc. civ. şi a se casa sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru completarea probatoriului cu acte (schiţa de plan din Decretul nr. 79/1961) şi efectuarea unei noi expertize de către trei experţi, concluzia instanţei urmând a fi trasă şi în urma confruntării titlurilor părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SA, sucursala F. Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 346 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1886/2004. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 1963/2004. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
