ICCJ. Decizia nr. 1967/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1967/2004
Dosar nr. 2974/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 august 2003, reclamantul G.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 8411/2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinţilor săi, la data de 15 mai 1943, în localitatea Homorog, judeţul Bihor.
Prin sentinţa civilă nr. 275/2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen. Pârâta. susţinând că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor. S-a mai arătat că legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă. în favoarea fătului conceput, decât în situaţia recunoaşterii dreptului la moştenire.
Verificând cauza. în funcţie de motivarea recursului formulat în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la data de 15 mai 1943, în localitatea Homorog, judeţul Bihor, unde s-au refugiat părinţii săi în urma Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Susţinerea recurentei, în sensul că legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput, nu poate fi primită.
În principiu, capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe de la data naşterii. Art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, prevede o excepţie, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosinţă de la concepţie; aceasta, în situaţia în care este vorba despre drepturi şi copilul se naşte viu. Textul nu are o referire expresă la dreptul la moştenire, astfel cum în mod eronat a susţinut recurenta.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 275/CA/2003 din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1963/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1968/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
