ICCJ. Decizia nr. 1968/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1968/2004
Dosar nr. 4794/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra contestaţie în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 20 martie 2003 şi precizată ulterior, O.I. a solicitat obligarea Primăriei municipiului Constanţa, să-i plătească suma de 10.000.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în perioada 1991 - 2003, ca urmare a neatribuirii unor suprafeţe de teren în baza Legii nr. 18/1991 şi respectiv, a Legii nr. 42/1990, a neîncheierii unui spaţiu comercial şi a distrugerii unei livezi de pomi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 529 din 16 aprilie 2003, a admis excepţia invocată de reprezentantul pârâtei şi în consecinţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Prin Decizia nr. 3721 din 6 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins ca tardiv, recursul declarat de reclamant, împotriva sentinţei.
S-a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece sentinţa a fost pronunţată la data de 16 aprilie 2002, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 26 mai 2003, adică după expirarea termenului de 5 zile prevăzut în art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
La data de 21 noiembrie 2003, O.I. a formulat contestaţie în anulare, împotriva ultimei hotărâri judecătoreşti.
El a susţinut că instanţa de control judiciar a omis din greşeală să cerceteze motivul de casare ce se referă la competenţa tribunalelor româneşti, de a judeca procesele şi cererile în materie comercială, al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei.
De asemenea, nu i s-a asigurat asistenţa judiciară gratuită, iar completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispoziţiilor legale.
În sfârşit, s-a reproşat instanţei de recurs, omisiunea de a se fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare, refuzându-i nejustificat cererea pentru desemnarea unui apărător.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin Decizia a cărei retractare se cere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins ca tardiv, recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinţei civile nr. 529 din 16 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Soluţionarea căii de atac a recursului, pe baza unei excepţii de procedură ridicată din oficiu, dispensa instanţa superioară de obligaţia de a examina motivele de casare conţinute în cererea de recurs.
Pe de altă parte, în preambulul deciziei, pronunţată de un complet de judecată legal constituit, s-a consemnat precizarea orală făcută de recurent, că renunţă la cererea formulată în vederea acordării de asistenţă judiciară gratuită.
Ţinând seama de aceste considerente şi apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., invocate de O.I., urmează a se dispune respingerea contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de O.I. împotriva deciziei nr. 3721 din 6 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1967/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1979/2004. Contencios → |
|---|
