ICCJ. Decizia nr. 2298/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2298/2004
Dosar nr. 4329/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2002, reclamantul D.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 156 din 8 noiembrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Olt – Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi a Normelor reglementate de HG nr. 127/2002 şi emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de refugiat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a obţine drepturile ce i se cuvin potrivit HG nr. 127/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 733 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 156 din 8 noiembrie 2002, emisă de pârâtă şi o obligă să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 4 iulie 1943 – 6 martie 1945.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut în localitatea Oboschioiu, raionul Tulcea – Bulgaria, făcând dovada astfel că a fost strămutat din localitatea de domiciliu.
Nemulţumită de sentinţa sus-menţionată, a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Olt, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că tatăl reclamantului a venit din Preselentin, judeţul Caliacra, în România, în anul 1940, dată la care reclamatul nu era născut.
Recurenta susţine că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, în sensul că reclamantul nu a suferit nici o persecuţie, deoarece s-a născut la data de 4 iulie 1943, după ce părinţii au venit în România.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul a fost născut la data de 4 iulie 1943, în localitatea Oboschioiu, raionul Tulcea, Bulgaria, conform certificatului de naştere seria Ne nr. 72909, eliberat de serviciul de stare civilă a oraşului Caracal.
Potrivit prevederilor art. 1 din HG nr. 127/2002, beneficiază de prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobate şi modificate prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, pentru că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Împrejurarea că naşterea a fost trecută în registrul Stării Civile a oraşului Caracal din data de 23 noiembrie 1950, nu poate confirma ipoteza pârâtei că reclamantul nu s-a născut în Bulgaria.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Din actele aflate la dosar rezultă că părinţii reclamantului au fost strămutaţi în comuna Preselentin, judeţul Caliacra, ce aparţine Statului bulgar, unde la 4 iulie 1943 s-a născut reclamantul.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt nefondate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Olt împotriva sentinţei civile nr. 733 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2297/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2463/2004. Contencios. Refuz eliberare copie... → |
|---|
