ICCJ. Decizia nr. 3417/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3417/2004
Dosar nr. 5296/2003
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 octombrie 2003, reclamanta V.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 4462 din 28 august 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinţilor săi, la 26 martie 1944, în Lugoj.
Prin sentinţa civilă nr. 466/2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susţinând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi de HG nr. 127/2002.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 26 martie 1944, în Lugoj, localitate în care se refugiaseră părinţii săi, din Târgu Mureş, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 466/CA/2003 - P din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3412/2004. Contencios. La încheiere... | ICCJ. Decizia nr. 3418/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
