ICCJ. Decizia nr. 3418/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3418/2004
Dosar nr. 5405/2003
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC S.R. SRL Arad a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Arad, să se dispună anularea actelor constatatoare nr. 283 – 306 din 18 martie 1999, emise de Biroul vamal Arad, a deciziei nr. 31 din 5 martie 1999, emisă de pârâta secundă şi a deciziei nr. 138 din 2 februarie 2001, emisă de prima pârâtă, ca nelegale.
De asemenea, a cerut anularea actelor de penalităţi emise de Vama Arad, prin care a fost obligată la plata sumei de 148.988.729 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi suspendarea executării actelor, până la soluţionarea litigiului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din anul 1994 a importat din Germania, premixuri pentru hrana animalelor, din categoria vitaminelor şi provitaminelor, care conform documentaţiei au fost încadrate în declaraţiile vamale, la poziţia tarifară 29.36.90.90. „provitamine şi vitamine (...) altele, amestecuri, chiar într-o soluţie oarecare".
În luna februarie 1999, cu ocazia unor verificări ulterioare, Biroul vamal Arad a schimbat poziţia tarifară, la 2309 – „preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor, preamestecuri".
Ca urmare a acestei operaţiuni, s-au recalculat taxele vamale şi T.V.A., de la 11%, la 22%, rezultând o diferenţă de 445.319.974 lei, sumă ce i-a fost imputată.
A precizat că, deşi a contestat Decizia nr. 31/1999, la Direcţia Generală a Vămilor, cu actul nr. 363 din 19 martie 1999, nu a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 132 din 8 mai 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca efect al constatării că reclamanta nu a depus contestaţia cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 170 din Legea nr. 141/1997.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 289 din 28 ianuarie 2003, a admis recursul societăţii comerciale şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă de fond.
S-a reţinut că această instanţă a admis excepţia de tardivitate. fără a administra probele utile cauzei şi a-şi motiva convingător, soluţia respectivă.
De asemenea, a dat îndrumarea instanţei de trimitere. de a pretinde reclamantei să prezinte borderoul de expediţie al contestaţiei şi orice altă dovadă a expedierii ei cu actul nr. 363/1999, iar pârâtei să răspundă dacă a primit sau nu, acest înscris.
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins din nou, acţiunea.
În esenţă, instanţa a reţinut că nici în fond după casare, reclamanta nu a făcut dovada depunerii contestaţiei în termenul stabilit de prevederile art. 170 C. vam., în vigoare la data emiterii deciziei nr. 31/1999, de către pârâta Direcţia Regională Vamală Arad.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC S.R. SRL Arad.
Recurenta a susţinut că în mod greşit curtea de apel a respins acţiunea, pe baza unei excepţii de procedură, deoarece din înscrisurile prezentate rezultă că în realitate, calea administrativ-jurisdicţională a contestaţiei, prevăzută de C. vam., în art. 170, a fost exercitată în termenul legal.
Este vorba de actele emise cu nr. 363 din 19 septembrie 1999, nr. 787 din 4 mai 2000 şi în fine, nr. 796 din 17 octombrie 2000.
Chiar dacă din cauza unei neglijenţe a salariaţilor societăţii, nu există copia contestaţiei depusă la Direcţia Generală a Vămilor, în data de 19 septembrie 1999, purtând viza de înregistrare, faptul depunerii efective a actului rezultă din cele trei înscrisuri menţionate mai sus.
Critica este neîntemeiată.
La termenul din 8 aprilie 2003, reprezentantul societăţii comerciale a învederat că, contestaţia împotriva deciziei nr. 31 din 5 martie 1999, emisă de pârâta Direcţia Regională Vamală Arad, a fost depusă printr-un delegat, direct la pârâta Direcţia Generală a Vămilor şi pentru acest motiv, operaţiunea materială nu se regăseşte în borderoul de expediţie al corespondenţei.
Ulterior, reclamanta nu a fost în măsură să prezinte copia acelei contestaţii care să confirme înregistrarea actului, la autoritatea administrativ-jurisdicţională, împrejurare recunoscută, de altfel, în motivarea cererii de recurs.
La solicitarea instanţei de fond, Direcţia Generală a Vămilor a comunicat cu adresa nr. 29371 din 23 mai 2003, că adresa nr. 363 din 19 martie 1999 nu reprezintă o contestaţie. Ea nu a fost înregistrată niciodată ca atare, în evidenţele autorităţii publice emitente sau în cele ale serviciului de specialitate.
Reţinând, aşadar, că la data de 19 martie 1999, reclamanta se afla în posesia deciziei nr. 31 din 5 martie 1999, a Direcţiei Regionale Vamale Arad şi că prima contestaţie împotriva acesteia a fost depusă la organul competent, abia la 17 octombrie 2000 (adică mult după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 170 C. vam.), în mod corect, prin Decizia nr. 138 din 2 februarie 2001, pârâta Direcţia Generală a Vămilor a respins contestaţia formulată, ca tardivă.
Adresele ulterioare prin care s-au cerut relaţii în legătură cu înregistrarea contestaţiei, nu constituie mijloace de probaţiune, ce demonstrează justeţea afirmaţiei.
În fapt, ele reprezintă simple încercări din partea agentului economic, de a crea aparenţa respectării termenului legal de 15 zile prevăzut pentru exercitarea unei căi de atac administrativ-jurisdicţionale, încercări pe care instanţa le-a înlăturat, în mod corect, ca neconcludente.
Având în vedere aceste considerente şi apreciind că prima instanţă s-a conformat îndrumărilor conţinute în Decizia de casare nr. 289 din 28 ianuarie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.R. SRL Arad împotriva sentinţei civile nr. 304 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3495/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
