ICCJ. Decizia nr. 3069/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3069/2004
Dosar nr. 5246/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 septembrie 2003, reclamantul S.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Mureş, solicitând anularea hotărârii nr. 7344 din 10 iulie 2003 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 septembrie 1955 - 17 martie 1957.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în intervalul de timp sus-menţionat, a fost încadrat ca ofiţer comandant, la detaşamentele de muncă Cugir şi Eforie, refuzul pârâtei de a-i recunoaşte beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, fiind nejustificat, întrucât şi el a prestat serviciu militar activ, ca şi soldaţii.
Prin sentinţa nr. 488 din 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că beneficiază de drepturile prevăzute prin Legea nr. 309/2002, numai cei încorporaţi pentru efectuarea stagiului militar obligatoriu în detaşamente de muncă, nicidecum şi ofiţerii de carieră ce conduceau respectivele detaşamente.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul S.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că prevederile Legii nr. 309/2002 au fost greşit interpretate, întrucât legiuitorul nu a făcut distincţie între soldaţii şi ofiţerii din detaşamentele de muncă, actul normativ precizând că beneficiază de drepturi, persoana care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, prin noţiunea de „stagiu militar" înţelegându-se perioada în care persoana a prestat serviciu militar activ.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prevederile Legii nr. 309//2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, exclusiv acelor categorii de persoane, care în perioada 1950 – 1961, au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în condiţii discriminatorii şi umilitoare.
Nu se poate susţine că în sfera de cuprindere a acestor dispoziţii cu caracter reparatoriu, ar intra şi foştii militari angajaţi la detaşamentele de muncă, activitatea persoanelor aflate sub incidenţa Legii nr. 309/2002, putând fi încadrată în categoria de muncă forţată sau obligatorie. Or, cererea reclamantului, angajat ca ofiţer activ construcţiila Direcţia Generală a Serviciului Muncii, comandant de detaşament de muncă, de a fi încadrat în prevederile Legii nr. 309/2002, nu este justificată, drepturile recunoscute prin actul normativ sus-menţionat, constituind o compensaţie parţială pentru privaţiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiţii deosebite, ceea ce nu este cazul în speţă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinţei civile nr. 488 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3068/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3412/2004. Contencios. La încheiere... → |
|---|
