ICCJ. Decizia nr. 2766/2004. Contencios. Anulare proces-verbal D.G.M.S.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2766/2004
Dosar nr. 2415/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.B. SRL a formulat acţiune la data de 7 septembrie 2001, prin care a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal din 10 mai 2001, încheiat de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Bucureşti.
În motivarea acţiunii, înregistrată sub nr. 1592/2001 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta a susţinut că prin actul administrativ contestat a fost obligată la plata sumei totale de 1.811.887.790 lei, reprezentând taxă timbru social şi majorări aferente pentru perioada 1 iulie 1999 – 28 februarie 2000, obligaţie pe care o consideră nelegală, dat fiind că Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 118/1999, au intrat în vigoare la data de 19 august 1999, când a fost publicată în Monitorul Oficial, HG nr. 661/1999. A mai precizat că, la rândul său şi pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin respingerea contestaţiei, a pronunţat o decizie nelegală, prin răspunsul nr. 1581 din 11 iulie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 638 pronunţată la 18 iunie 2002, a respins excepţiile ridicate de pârâţi, privind lipsa calităţii procesuale pasive şi a admis acţiunea reclamantei, în parte, în sensul că a anulat procesul-verbal în parte, pentru perioada 1 iulie 1999 – 18 august 1999, exonerând reclamanta de plata taxei de timbru social, pentru suma de 503.776.179 lei şi majorări de 1.080.899.689 lei, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale actului contestat, a deciziei nr. 1581/2001, în mod corespunzător.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâţii au calitate procesuală pasivă şi că susţinerea reclamantei privind aplicarea prevederilor OUG nr.118/1999, este justă, în sensul că acestea se aplică numai începând cu data publicării HG nr. 661/1999, adică 19 august 1999, când au fost elaborate normele metodologice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Bucureşti, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, ultimele două recurente fiind părţi la instanţa de fond, urmare a prevederilor OUG nr. 32/2001, privind reglementarea unor probleme financiare, prin care Fondul Naţional de Solidaritate a trecut în administrarea Finanţelor Publice.
Recursurile se referă în esenţă la nelegalitatea sentinţei, instanţa aplicând greşit legea, prin interpretarea dată, în sensul că OUG nr. 118/1999 nu poate produce efecte juridice, decât de la data elaborării şi publicării Normelor metodologice, în speţă începând cu 19 august 1999.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se expun în continuare.
Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 118/1999, sumele datorate, reprezentând valoarea timbrului social, se vor constitui şi se vor vira lunar, până la data de 5 ale lunii următoare lunii expirate, de către persoanele juridice sau fizice care le încasează, în contul Fondului Naţional de Solidaritate. Virarea cu întârziere a sumelor reprezentând valoarea timbrului social, atrage majorarea sumelor datorate, cu 0,30% pentru fiecare zi de întârziere.
În art. nr. 3 din acelaşi act normativ, este prevăzută obligaţia instituirii taxei de timbru social şi valorile acestei taxe, obligaţie pe care reclamanta nu a respectat-o, deşi este menţionată şi deci cunoscută modalitatea de constituire şi virare a acestei taxe, chiar şi Normele metodologice precizând în art. 9 alin. (5), aceste condiţii, ca fiind cele stabilite în OUG nr. 118/1999.
Este de principiu că Guvernul emite hotărâri numai în baza şi în vederea executării legii, iar în speţă HG nr. 661/1999 a aprobat Normele de aplicare ale OUG nr. 118/1999, norme care nu au modificat, nu au extins sau restrâns sfera de aplicare a actului normativ cu valoare superioară.
Instanţa de fond a reţinut eronat că prin emiterea HG nr. 661/1999, aplicarea prevederilor art. 3 şi 4 din OUG nr. 118/1999, nu s-ar aplica de la data publicării în Monitorul Oficial, a acestui act normativ, ci la 20 august 1999, această reţinere fiind nelegală.
Se constată astfel, că prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa a admis greşit acţiunea în parte a reclamantei, pronunţând o sentinţă nelegală.
În conformitate cu aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi în fond va respinge ca nefondată, acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarat de Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 638 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de SC R.B. SRL.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2594/2004. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 3068/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
