ICCJ. Decizia nr. 3593/2004. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3593/2004
Dosar nr. 5368/2003
Şedinţa publică din 16 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 noiembrie 2002, C.E., în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat obligarea pârâtului, să-i actualizeze pensia de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 92/1992, ale deciziei nr. 752 din 26 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, ale OUG nr. 187/2001 şi ale HG nr. 403/2001 şi să comunice Casei Naţionale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele de 1 aprilie 2001 şi 1 ianuarie 2002, pentru efectuarea plăţii diferenţelor pentru perioada de la 1 aprilie 2001, până la zi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în conformitate cu OG nr. 83/2000, pârâtul a actualizat pensiile de serviciu ale procurorilor, începând cu data de 1 noiembrie 2000. Actualizarea s-a făcut însă, numai în raport cu indemnizaţia de bază lunară de încadrare, fără a se avea în vedere şi sporurile legale prevăzute la acea dată.
Prin Decizia nr. 752/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, i s-a admis acţiunea, fiind obligat Ministerul Public, să includă la calculul pensiei de serviciu, şi adaosul pentru vechimea în magistratură, în procent de 20%, începând de la 1 noiembrie 2000. Pentru executarea acestei hotărâri, s-a adresat pârâtului care i-a comunicat cuantumul pensiei calculat corect, numai pentru data de 1 noiembrie 2000, nu şi în continuare.
Prin sentinţa nr. 1128 din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, în baza art. 155 din Legea nr. 19/2000 şi art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 857 din 4 martie 2003, a admis recursul declarat de C.E. şi a casat sentinţa, cu trimitere spre soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
S-a reţinut că instanţa de fond s-a dezînvestit nelegal, pentru că nu a fost sesizată cu o acţiune tipică, de stabilire a pensiei, ci printr-o acţiune în contencios administrativ, prin care se solicită obligarea unei autorităţi administrative, la recunoaşterea şi acordarea unui drept, conform Legii nr. 29/1990.
Curtea de apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1469 din 30 septembrie 2003, a admis acţiunea, a obligat pârâtul, să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului, la datele de 1 aprilie 2001 şi 1 ianuarie 2002, precum şi în viitor, prin includerea în baza de calcul a pensiei, a adaosului pentru vechimea în magistratură, în procent de 20%, calculat asupra indemnizaţiei de bază.
A obligat pârâtul să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului, la data de 1 aprilie 2001, prin aplicarea procentului de 4,95%, conform HG nr. 403/2001 şi să comunice Casei Naţionale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu al reclamantului, în vederea plăţii diferenţelor cuvenite cu începere de la 1 aprilie 2001 şi 1 ianuarie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că modul în care pârâtul a răspuns cererilor reclamantului, nerecunoscându-i dreptul de a beneficia de actualizarea corectă a pensiei de serviciu, în raport cu câştigul net al unui magistrat (procuror) în activitate, în funcţie de toate actele normative cu impact asupra nivelului remunerării magistraţilor în perioada actualizată, reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept prevăzut de art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâtul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, arătând că reclamantul nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare şi de adaosul la indemnizaţia de încadrare, întrucât legiuitorul a avut în vedere două situaţii: pensii stabilite la data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 (cazul de faţă) şi pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestei ordonanţe.
Nu se justifică nici cererea de actualizare a pensiei, de la 1 ianuarie 2002 şi nici obligarea de comunicare a noilor cuantumuri ale pensiei, la Casa Naţională de Pensii.
Recursul este nefondat.
Prin primul motiv de recurs se susţine că adaosul la indemnizaţia de încadrare, se ia în calcul la stabilirea pensiilor ce se vor acorda ulterior OG nr. 83/2000, şi nu pensiilor stabilite anterior, ca în speţă.
Faţă de obiectul acţiunii, această critică este nefondată, cu atât mai mult, cu cât dreptul la adaos, prevăzut de lege a fost confirmat prin Decizia nr. 752/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 73 din 5 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, completul de nouă judecători, prin care s-a respins recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Obiectul acţiunii l-a constituit faptul că adaosul pentru vechimea în magistratură nu a fost corect calculat.
Nici susţinerea că reclamantul nu poate beneficia de prevederile HG nr. 403/2001, nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor.
Faţă de modul de rezolvare a cererii, se impunea obligarea Ministerului Public, de a comunica noile cuantumuri ale pensiei, Oficiului Central de Plată a Pensiilor.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 1469 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3658/2004. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
