ICCJ. Decizia nr. 4604/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4604/2004
Dosar nr. 6397/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată la Curtea de Apel Bacău, cu nr. 1003 din 12 februarie 2004, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, recunoaşterea calităţii de persoană refugiată, pentru întreaga perioadă pretinsă, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, faţă de perioadele recunoscute de Comisia Casei Judeţene de Pensii Neamţ, prin hotărârea nr. 9271/2003 şi anume: 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 şi 1 septembrie 1944 – 6 martie 1945. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 1 august 1940 s-a refugiat împreună cu familia sa, din localitatea natală Străşeşti-Basarabia, în România şi că tatăl acesteia, militar în cadrul Legiunii de Jandarmi Lăpuşna iar apoi în Legiunea Timiş, a fost detaşat în luna iunie a anului 1941, în judeţul Lăpuşna, în timp ce aceasta şi ceilalţi membri de familie, au rămas în oraşul Ghimbav, până în anul 1945.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a depus întâmpinare, susţinând că perioadele de refugiu pentru reclamantă sunt: 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 (prima ocupaţie sovietică) şi 1 septembrie 1944 - 5 martie 1945, fiind stabilite, în baza actelor prezentate comisiei, între care şi certificatul nr. 57946/2003, eliberat de Ministerul de Interne, în care se precizează că tatăl reclamantei, între 1 iulie 1941 şi 31 august 1944, deci după eliberarea Basarabiei, s-a aflat pe teritoriul U.R.S.S.
S-a mai susţinut că este tardivă, cererea reclamantei, de revizuire a hotărârii comisiei, întrucât actul nou şi anume, adeverinţa emisă de Primăria Ghimbav, cu privire la perioada de refugiu a acesteia şi a familiei, a fost depus ulterior datei de 31 decembrie 2003, prevăzută prin art. 2 din Legea nr. 586/2002, ca termen limită pentru depunerea cererilor.
Prin sentinţa civilă nr. 154 din 23 martie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea reclamantei, modificând, în parte, hotărârea contestată, la art. 2, în sensul că perioada de refugiu, astfel cum a fost corectată prin încheierea de îndreptare din 30 aprilie 2004, este 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a stabilit că înscrisul cel nou, prezentat comisiei, nu putea face obiectul unei cereri noi, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Aşadar, reţinând că în mod greşit a fost calificată cererea de revizuire a hotărârii comisiei, ca fiind o nouă cerere, instanţa a înlăturat excepţia de tardivitate, recunoscând, în baza noului înscris, întreaga perioadă de refugiu, conform petitului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, cu motivarea că instanţa a făcut aplicarea unui text abrogat, în raport cu faptul că la data la care petenta a solicitat revizuirea dosarului, depunând acte noi, Legea nr. 189/2000 nu mai era în vigoare.
De asemenea, este criticată soluţia instanţei, şi sub aspectul recunoaşterii drepturilor de refugiat pentru perioada 22 iunie 1941 – 1 septembrie 1945, cât şi cu privire la menţinerea datei de 1 noiembrie 2003, de acordare a drepturilor.
În examinarea recursului, se constată următoarele:
Astfel cum corect s-a reţinut prin hotărârea atacată, solicitarea privind revizuirea dosarului, în baza unui înscris nou, nu poate fi asimilată cu o nouă cerere de acordare a drepturilor legal prevăzute; prin urmare, această critică urmează să fie înlăturată.
Recursul este, însă, întemeiat, privitor la cel de-al doilea motiv invocat, urmând a fi admis, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
De asemenea, la art. 2 din Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a prevăzut că în categoria persoanelor strămutate, obligate din motive etnice să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, se includ şi persoanele refugiate, cum este cazul în speţă.
Din probele aflate la dosar [certificatul nr. 57946/2003 emis de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului, adresa nr. 4745 din 3 decembrie 2003 a Primăriei Ghimbav, declaraţiile de martori, precum şi actele de stare civilă], rezultă că reclamanta s-a aflat în refugiu, din Basarabia, în România, la Timişoara şi apoi la Ghimbav.
Faţă de această situaţie de fapt, reglementată prin dispoziţiile legale menţionate, aplicabile persoanelor refugiate şi totodată, ţinând seama şi de contextul istoric şi social de la vremea respectivă, se constată că reclamanta/intimată are calitatea de persoană refugiată pentru perioadele: 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 şi 1 martie 1944 – 6 martie 1945, nu însă şi pentru intervalul 23 iunie 1941 – 1 martie 1944, când teritoriul Basarabiei s-a aflat sub administraţie românească, astfel că exercitarea unor persecuţii etnice din partea autorităţilor române, nu poate fi susţinută, cum, de altfel, în cauză, nici nu s-a dovedit.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se admite în parte, acţiunea reclamantei-intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 134 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Casează sentinţa şi în fond, admite în parte acţiunea reclamantei, anulează hotărârea nr. 9271 din 28 noiembrie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Neamţ şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de refugiu 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 şi 1 martie 1944 – 6 martie 1945.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4603/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 4712/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
