ICCJ. Decizia nr. 5341/2004. Contencios. Anulare parţială titlu de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 5341/2004
Dosar nr. 2368/1997
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.A., T.E., Ş.M., P.D. şi O.A. au chemat în judecată Prefectul judeţului Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi şi pe S.E., pentru ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ să se dispună anularea parţială a titlului de proprietate nr. 72575 din 17 mai 1994, eliberat pe numele pârâtei S.E., de către Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defuncţilor V.A. şi A.V., care au avut pe rolul agricol al comunei Lespezi, judeţul Iaşi, mai multe suprafeţe de teren, printre care şi 0.09 ha, constituind curtea, casa şi 1,009 ha, grădină în prelungirea curţii casei părinteşti, suprafaţă de teren ce le-a fost recunoscută, dar pentru care, fără a avea vreun drept, a obţinut titlu de proprietate pârâta S.E.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 123 din 11 mai 1995, şi-a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Paşcani, reţinând că procedura contenciosului administrativ prevăzută de Legea nr. 29/1990, poate fi folosită numai până în momentul în care actul administrativ a intrat în circuitul civil, după care anularea actului se poate face printr-o acţiune adresată instanţei de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 121 din 31 ianuarie 1996, a admis recursul formulat şi a trimis cauza la aceeaşi curte de apel, pentru continuarea judecăţii, reţinând faptul că natura juridică a titlului de proprietate este aceea de act administrativ, el fiind actul prin care se finalizează activitatea autorităţilor publice care au fost înfiinţate pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
Aşa fiind, verificarea legalităţii unui titlu de proprietate emis în baza dispoziţiilor sus-menţionatului act normativ, se poate face potrivit procedurii, şi de către instanţele prevăzute în legea contenciosului administrativ.
Curtea a reţinut faptul că natura actului administrativ nu este influenţată şi nu depinde de intrarea în circuitul civil, iar în cauza de faţă, titlul de proprietate este un act administrativ emis de o autoritate din categoria celor arătate în art. 3 pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se solicită anularea actului, aparţine curţii de apel.
Cauza a fost înaintată Curţii de Apel Iaşi, care prin sentinţa civilă nr. 171 din 23 octombrie 1997, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Paşcani. Instanţa a reţinut faptul căSECŢIILE UNITEale Curţii Supreme de Justiţie, prin Decizia nr. 1 din 30 iunie 1997, au admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general şi au stabilit că în materia dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, instanţa căreia îi revine competenţa materială de a soluţiona cererile de anulare a titlului de proprietate, este judecătoria.
Împotriva sentinţei civile nr. 171 din 23 octombrie 1997 a Curţii de Apel Iaşi, de declinare a competenţei, a declarat recurs reclamanta S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea Supremă, învestită cu judecarea recursului declarat, a dispus la data de 3 aprilie 1998, suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât citaţiile şi dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, cu două dintre intimatele-reclamante, au fost restituite la dosarul cauzei, cu menţiunea „decedat".
Prin rezoluţia din 7 mai 2004, cauza a fost repusă pe rolul Curţii, pentru verificarea situaţiei actuale din dosar.
Procedând la examinarea din oficiu a cauzei după suspendare, se constată că în intervalul de timp scurs de la data declarării recursului şi data repunerii pe rol, Judecătoria Paşcani, căreia i s-a trimis dosarul, pentru soluţionarea cauzei, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2648 din 26 iunie 2002.
Prin urmare, Decizia curţii de apel, de casare cu trimitere, ce formează obiectul prezentului recurs, nu mai prezintă nici un interes, pentru a fi soluţionat sub aspectul criticilor invocate, de vreme ce această decizie şi-a produs deja efectele juridice, prin soluţionarea cauzei de către instanţa căreia i s-a trimis dosarul.
Eventuala corectitudine procedurală a sentinţei judecătoriei va putea fi examinată în cadrul căilor de atac.
În prezentul recurs, interesul procedural nu mai există, astfel încât acesta va fi respins în considerarea principiului potrivit căruia, cine nu are interes, nu are acţiune şi deci, nici cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 23 octombrie 1997 a Curţii de Apel Iaşi, ca lipsit de interes.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5334/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5520/2004. Contencios → |
|---|
