ICCJ. Decizia nr. 4603/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4603/2004
Dosar nr. 4863/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC M. SA Suceava a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4039, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, la data de 20 noiembrie 2003, în dosarul 2611/2003, fiind invocate drept temei, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanţei de recurs a fost rezultatul unei greşeli materiale.
A motivat contestatoarea că în mod eronat a fost respins ca tardiv, recursul său, instanţa reţinând greşit că sentinţa recurată a fost comunicată la 21 mai 2003, iar încheierea de suspendare a executării procesului-verbal de control, pronunţată la 14 februarie 2003, nu a fost comunicată, aşa că trebuia să se constate că pentru aceasta era un termen de recurs. A mai argumentat contestatoarea că sentinţa recurată nu a fost comunicată şi primită de reprezentantul său legal, primirea fiind efectuată de o persoană fără calitate legală, cel care a primit este juristul unităţii.
Contestaţia se priveşte a fi nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Rezultă că greşeala motivată la care se referă art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să fie incidentă, săvârşită de instanţă, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinate în soluţionarea formulată de instanţă, a cărei hotărâre este atacată. Rezultă că acest text vizează numai greşeli, de fapt, involuntare, şi nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Susţinerile contestatoarei privind comunicarea şi primirea sentinţei recurate, se constată că nu îndeplinesc cerinţele art. 318 C. proc. civ., dar sunt şi interpretate eronat, iar efectele unei suspendări se produc până la soluţionarea litigiului.
În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie arată că motivele invocate de contestatoare sunt nefondate, neregăsindu-se în temeiurile şi prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., astfel că urmează a se respinge ca nefondată, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4039 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2004. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4604/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
