ICCJ. Decizia nr. 4559/2004. Contencios. Anulare Ordin M.S. si C.N.A.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4559/2004
Dosar nr. 3094/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată sub nr. 1632 din 23 aprilie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta filiala C. a Asociaţiei Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi cu C.N.A.S., anularea în parte, a Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi C.N.A.S. nr. 21/13/2003, în ceea ce priveşte art. 2.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că membrii asociaţiei au avut contract de prestări servicii medicale de specialitate, încheiat cu C.A.S., în cursul anului 2002, în baza Ordinului comun al C.N.A.S. şi C.M.R. nr. 604/4.188/2001, contract care a fost prelungit prin acte adiţionale, în ianuarie 2003, până la 31 ianuarie 2003, iar apoi, până la data încheierii contractului pe anul 2003.
S-a arătat că Ordinul atacat a fost publicat la 6 februarie 2003, în timp ce la art. 2 s-a prevăzut ca dată a intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, astfel că au fost încălcate principiile de drept referitoare la termen, precum şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României. Datorită prevederilor acestui articol, s-a mai susţinut că medicii stomatologi având contract încheiat cu C.A.S. – ul, vor trebui să compenseze sumele primite în luna ianuarie 2003, pentru serviciile prestate, cu sumele ce vor fi primite ulterior, întrucât la multe din actele terapeutice, procentul decontat de C.A.S. este modificat, impunându-se o recalculare a valorii prestaţiilor efectuate în luna ianuarie 2003.
Pârâta C.N.A.S. a depus întâmpinare, susţinând că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru a se adresa instanţei de contencios administrativ, întrucât acesta a optat pentru a intra în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, având, deci, obligaţia de a respecta întreaga legislaţie, inclusiv ordinul atacat.
Prin sentinţa nr. 267/CA din 30 iunie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea, anulând în parte, art. 2 din ordin, cu privire la data intrării în vigoare şi la data abrogării Ordinului nr. 603/4189/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în baza-contractului cadru şi a Ordinului nr. 604/4188/2001, care reglementează condiţiile de acordare a asigurării sociale de sănătate, asiguraţii au beneficiat de servicii medicale, suportând costul tratamentului, numai în procentul stabilit prin ordin, urmând ca sumele de care au beneficiat în cadrul asigurării, să fie plătite furnizorului de servicii medicale, în speţă, asociaţiei-reclamante. Astfel, întrucât asociaţia încasează doar sumele de care beneficiază asiguratul, nu se pot, deci, stabili retroactiv, alte condiţii de asigurare pentru servicii care au fost prestate, în baza contractului şi a ordinului în vigoare, la acea dată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii: Ministerul Sănătăţii şi C.N.A.S., primul recurent, susţinând că, de fapt, atât reclamantul, cât şi instanţa, au confundat data încheierii contractului, de la care se nasc drepturile şi obligaţiile părţilor, cu prevederile de la art. 17 din contractul-cadru, aprobat prin HG nr. 1510/2002, potrivit căruia, în valoarea totală pe anul 2003, va fi consemnată distinct, suma înscrisă în actul adiţional.
Recurenta C.N.A.S., în motivarea recursului propriu, a susţinut, între altele, că reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, câtă vreme serviciile medicale decontate din fondul de asigurări sociale de sănătate prevăzute în actualele acte normative, sunt aceleaşi cu cele din reglementările pe anul 2002, precizând totuşi, că „diferenţa constă în faptul că tarifele aferente sunt diferite, iar controlul profilactic nu mai influenţează procesul de decontare".
Examinând criticile formulate, precum şi celelalte motive invocate, vizând lipsa calităţii procesuale a părţilor în cauză, ori culpa R.A. M.Of., în publicarea cu întârziere a normelor, se constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta, în cele ce urmează:
Potrivit principiului neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi în materie civilă, la art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, astfel că prevederea de la art. 2, prin care se dispune o aplicare retroactivă a dispoziţiilor ordinului, încalcă principiul constituţional enunţat, fiind, deci, nelegală şi totodată, prejudiciabilă pentru reclamantă, în situaţia în care, au fost prestate servicii medicale în condiţiile de decontare prevăzute de ordinul în vigoare la acea dată.
Aşadar, sentinţa pronunţată în cauză, vădindu-se temeinică şi legală, urmează a se respinge recursurile, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 267/CA din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4557/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4560/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
