ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 5531/2004
Dosar nr. 4633/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 septembrie 2003, sub nr. 6703, la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, reclamanta P.O. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 10.997 din 22 iulie 2003 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă, că s-a născut pe durata refugiului părinţilor săi şi că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de acordare a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1241, pronunţată la 16 octombrie 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 10.947 din 22 iulie 2003 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 28 iunie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că a fost dovedită situaţia de refugiaţi a părinţilor reclamantei, că şi acesta are acelaşi statut, fiind exclus alt domiciliu, decât cel a părinţilor.
De asemenea, s-a mai constatat că la acea dată era exclusă manifestarea de voinţă a reclamantei în alegerea unui alt domiciliu a reclamantei, luând în considerare art. 8 din Decretul nr. 31/1954.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând că instanţa, fără temei legal, a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu toate că prin art. 1 şi 2 se prevăd în mod expres şi limitativ, categoriile de persoane beneficiare a acestor drepturi.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică.
Dispoziţiile Legii nr. 189/2000 nu prevăd reglementări exprese în ce priveşte excluderea persoanelor, de la acest drept.
O asemenea abordare ar duce la crearea unui regim discriminatoriu între membrii aceleaşi familii care au suferit aceleaşi privaţiuni şi, ar fi contrară şi dispoziţiilor art. 100 C. fam., referitor la domiciliul minorului, precum şi de prevederile art. 14 din Decretul nr. 31/1954, sens pe care legea nu l-a avut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1241 din 16 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5532/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
