ICCJ. Decizia nr. 5539/2004. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATI. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATI
Decizia nr. 5539/2004
Dosar nr. 5632/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 august 2003, sub nr. 2641, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca urmare a declinării competenţei la această instanţă, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamanta P.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 4497 din 19 aprilie 2003 şi acordarea calităţii de beneficiar a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. e), pentru întreaga perioadă cuprinsă între 12 noiembrie 1940 – 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă, că s-a născut la mai puţin de o lună după refugiul părinţilor, la 12 noiembrie 1940, că în mod greşit i-a fost exclusă din actul atacat, perioada 12 noiembrie 1940 - 15 aprilie 1944, deşi părinţii săi s-au refugiat din Basarabia, în Austria, la Bad-Ischel şi că a dovedit această situaţie, cu declaraţia martorei R.N. şi hotărârea 625 din 30 ianuarie 2003, emisă mamei sale, P.A., de Casa de Pensii Mureş, în baza sentinţei civile nr. 390 din 16 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1546, pronunţată la 8 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea, a modificat hotărârea nr. 4497 din 19 aprilie 2003, emisă de pârâtă, în sensul includerii şi a perioadei 12 noiembrie 1940 - 13 decembrie 1942, în condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, i-a fost parţial aprobată, numai pentru perioada 15 aprilie 1944 – 6 martie 1945, dar faţă de dovezile de la dosar s-a reţinut temeinicia acţiunii, şi cu privire la prima perioadă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând nelegalitatea acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că faţă de dispoziţiile imperative ale Legii nr. 189/2000, în care apare sintagma martori, existenţa unei singure declaraţii nu poate fi considerată dovadă, în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Critica recurentei este nefondată, faţă de actele existente la dosar rezultând că recurenta a făcut dovada primei perioade de refugiu, atât cu dispoziţia martorei R.N., cât şi cu sentinţa civilă nr. 360 din 16 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Mureş, prin care a fost stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, a mamei intimatei, şi pentru această perioadă.
Faţă de această sentinţă, care are forţă probantă absolută, în mod greşit se invocă de recurentă, existenţa unei probe singulare.
Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1546 din 8 octombrie 2003, pronunţată de a Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5535/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5540/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
