ICCJ. Decizia nr. 5532/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 5532/2004
Dosar nr. 4634/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.E., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 11031 din 22 iulie 2003 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de refugiat în perioada 12 noiembrie 1944 – 6 martie 1945, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1239 din 16 octombrie 2003, a admis acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privaţiuni şi obligaţia de a accepta condiţiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, el având acelaşi statut cu aceştia.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, arătând că reclamanta la data refugiului părinţilor nu era născută, astfel că nu se poate reţine schimbarea domiciliului în urma persecuţiilor etnice, soluţia pronunţată de instanţă are la bază o adăugare la lege.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitatea, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei aprobată prin HG nr. 127/2000, art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi data retrocedării pământului românesc.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1239 din 16 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5535/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|