ICCJ. Decizia nr. 690/2004. Contencios. Anularea măsurii de luare în custodie publică. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.690/2004
Dosar nr. 3543/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 mai 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând modificarea deciziei de revizuire nr. 193 din 5 aprilie 2003, în ceea ce priveşte data de la care se acordă drepturile conferite de Legea nr. 189/2002 şi anume, în loc de 1 aprilie 2003, să fie trecută data de 1 aprilie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a depus cererea la data de 22 martie 2001, înregistrată sub nr. 356, întrucât potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000, „persoanele prevăzute în art. 1 şi 3 vor beneficia de prevederile acestei legi, începând cu data de 1 a lunii următoare în care a fost depusă cererea", deci începând cu 1 aprilie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1006 din 25 iunie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs B.M., reiterând argumentele din acţiune şi susţinând, în esenţă, că instanţa nu a ţinut cont de actele depuse la dosar şi nici nu le-a studiat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin Decizia de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002, emisă de pârâtă, s-a respins cererea reclamantei privind încadrarea în prevederile Legii nr. 189/2000.
La data de 14 martie 2003, reclamanta a depus o nouă cerere, însoţită de actele doveditoare referitoare la încadrarea sa în prevederile Legii nr. 189/2000 (adeverinţa nr. 4/1084 din 9 august 2001, adeverinţa nr. 4/477 din 16 aprilie 2001, declaraţie de martori autentificate în 20 martie 2002).
În urma acestor noi dovezi, pârâta reexaminează cererea înregistrată iniţial la data de 22 martie 2001 şi emite Decizia de revizuire nr. 193/2003, contestată în prezenta acţiune şi recunoaşte reclamantei, încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2003.
În speţă, nu au incidenţă dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 189/2000, ci art. 10 din Legea nr. 189/2000, care arată „Direcţia generală de muncă şi protecţie socială teritorială, atunci când este sesizată sau prin proprie iniţiativă, va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanţe, până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I."
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite Decizia de revizuire.
Pârâta a emis o nouă decizie de revizuire, fiind sesizată la cererea reclamantei, după aproximativ un an de la emiterea deciziei de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002, despre care reclamanta nu precizează în cerere şi care a rămas definitivă.
Faţă de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civil nr. 1006 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6898/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6900/2004. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
