ICCJ. Decizia nr. 6904/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6904/2004
Dosar nr. 2463/2002
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 63/2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul jurisdicţional declarat de C.N.C.F. C.F.R. SA - Regionala C.F. Timişoara şi de Procurorul financiar, în sensul că:
A modificat sentinţa civilă nr. 61/2001, dată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Timiş, prin aceea că a obligat C.N.C.F C.F.R. SA - Regionala Timişoara, la plata majorărilor de întârziere aferente impozitului pe salarii, datorat în perioada anilor 1999 - 2000 şi a redus suma, reprezentând contribuţia la asigurări sociale, cu suma achitată deja, de 366.823.505 lei şi totodată, a redus suma reprezentând contribuţia la Fondul de solidaritate socială, precum şi majorările de întârziere aferente acestui fond. Aceste din urmă sume au fost reduse ca urmare a aplicării procentului de 3%, asupra Fondului de salarii realizat lunar, în locul de cotei 4%, aplicată greşit de către organele de control, prin reţinerea greşită a dispoziţiilor art. 43 din OUG nr. 102/1999.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA - Regionala Timişoara, care a solicitat prin calea de atac exercitată, schimbarea cuantumului majorărilor de întârziere la care a fost obligată, aferente impozitului pe salarii pentru anii 1999 şi 2000, respectiv a sumelor 10.417.052.857 lei şi 3.918.351.821 lei.
În motivarea în fapt a recursului, s-a invocat faptul că, în realitate, toate aceste majorări nu sunt datorate, deoarece pentru neplata impozitului pe salarii aferent anului 2000, a fost scutită conform art. 4 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, iar în ce priveşte impozitul pe salarii aferent anului 1999, acesta era datorat doar în proporţie de 50%. Restul de 50% trebuia virat bugetului local (judeţean). Pentru cota datorată bugetului de stat, era scutită conform aceluiaşi text din OUG nr. 163/2000, iar pentru cota datorată bugetului judeţean, era scutită conform HG nr. 991/1999.
Întâmpinarea formulată la acest recurs, de către intimata C.J.P. Timiş, are caracterul unei cereri de îndreptare a erorii materiale a sentinţei nr. 61/2001, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Timiş.
Această cerere va fi soluţionată de către instanţa competentă, ea neputând forma obiectul prezentului recurs.
Cu privire la recursul reclamantei, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că acesta este nefondat.
Susţinerea potrivit căreia, impozitele pe salarii aferente anilor 1999 - 2000 au fost achitate până la data de 31 octombrie 2000, aşa după cum cer dispoziţiile art. 4 şi 6 din OUG nr. 163/2000, pentru ca să opereze scutirea de plată la majorările de întârziere aferente debitelor restante, nu a fost dovedită.
Dimpotrivă, din nota de constatare întocmită de organele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş, rezultă că recurenta avea debite restante, şi ulterior datei de 31 octombrie 2000.
Se va constata că în speţă, nu este îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aşa încât recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.CF. C.F.R. SA - Regionala C.F. Timişoara, împotriva deciziei nr. 63 din 12 martie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6900/2004. Contencios.. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 6912/2004. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
