ICCJ. Decizia nr. 6912/2004. Contencios. Suspendare executare acte administrative. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6912/2004
Dosar nr. 3654/2003
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare formulată la data de 4 iunie 2003, reclamanta SC P.C. SRL Bucureşti a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 121 din 30 aprilie 2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi pe cale de consecinţă, şi a procesului-verbal nr. 990 din 25 martie 2002, emis de Garda Financiară Centrală, până la soluţionarea cererii de anulare a actelor administrative contestate.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice, a cărei suspendare a solicitat-o, s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal de control, prin care s-au reţinut în sarcina sa, obligaţii bugetare reprezentând impozit pe venit, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, într-un cuantum care ar conduce la pierderea unei părţi importante din capitalul său şi pierderea licenţei de organizare a jocurilor de noroc.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 966 din 19 iunie 2003, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nefăcând dovada iminenţei unei pagube de neînlăturat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC P.C. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs, se arată că instanţa nu a reţinut că prin executarea actelor administrative, reclamanta s-ar afla în situaţia imposibilităţii utilizării conturilor bancare, pentru plata, atât a datoriilor către stat, cât şi a salariilor angajaţilor proprii, precum şi iminenţa producerii unei pagube, prin pierderea tuturor bunurilor mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator, precum şi iminenţa anulării licenţei de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ atacat poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, condiţii care trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
Împrejurarea că debitul pentru care petenta a formulat contestaţie, este mare, nu reprezintă un motiv suficient prin el însuşi, pentru a justifica suspendarea executării actului administrativ atacat.
Or, în cauză, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi iminenţa unei pagube pentru reclamantă.
Simplul fapt că s-au emis formele de executare a actului de control, nu este de natură a evidenţia existenţa celor două condiţii esenţiale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 966 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6904/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 6917/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|