ICCJ. Decizia nr. 6942/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 6942/2004

Dosar nr. 5364/2003

Şedinţa publică din 15 septembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 2731, la data de 21 august 2003, reclamantul M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 6071/5009 din 15 iulie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit pârâta a apreciat că, fiind născut la mai mult de 300 de zile de la evacuarea părinţilor, nu îndeplineşte condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut la 28 noiembrie 1942, în Tulcea, şi nu la 15 octombrie 1941, în Constanţa, şi a suportat împreună cu părinţii, aceleaşi privaţiuni de pe urma refugiului lor, urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1785 din 30 octombrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând în esenţă, că pentru a beneficia de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, reclamantul trebuia să se fi născut sau să fi fost conceput în perioada refugiului părinţilor, din septembrie 1940.

Nemulţumit de soluţia astfel pronunţată, reclamantul M.F. a declarat, în termen legal, recurs, criticând sentinţa, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa greşit a considerat că nu îndeplineşte cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât potrivit legii, beneficiază de prevederile ordonanţei, toate persoanele care au avut de suferit din motive etnice, de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.

Cum reclamantul s-a născut în această perioadă şi a crescut într-o atmosferă tensionată, părinţii săi fiind obligaţi să se mute dintr-o localitate, în alta, el a fost supus aceloraşi privaţiuni, ca şi părinţii săi şi ca atare, îndeplineşte condiţiile legii.

Curtea, examinând recursul, în raport cu întregul material probator administrat în cauză, cât şi cu dispoziţiile legale aplicabile speţei, constată fondat, recursul declarat şi-l va admite pentru cele ce urmează.

Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 28 noiembrie 1942, în Tulcea, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice:

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţii şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.

În raport cu cele de mai sus, Curtea va admite recursul, va anula hotărârea nr. 6071 din 15 iulie 2003, va casa sentinţa atacată şi în fond, va admite acţiunea, obligând pârâta, la emiterea unei noi hotărâri prin care perioada 28 noiembrie 1942 – 6 aprilie 1945 se încadrează în cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 noiembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.F. împotriva sentinţei civile nr. 1785 din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi contencios administrativ.

Casează sentinţa şi în fond, admite acţiunea. Anulează hotărârea nr. 6071 din 15 iulie 2003.

Obligă pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care perioada 28 noiembrie 1942 – 6 martie 1945 se încadrează în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu începere din 1 noiembrie 2002.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6942/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs