CSJ. Decizia nr. 6973/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6973/2004
Dosar nr. 3211/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată, sentinţa civilă nr. 33/2004, pronunţată în dosarul nr. 8306/2003, la data de 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta N.V. şi a anulat hotărârea nr. 12693 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Cluj, care a fost obligată să-i recunoască acesteia, calitatea de refugiat, pentru perioada 15 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, potrivit OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta, a fost născută în perioada refugiului părinţilor săi, care au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuţiilor, exercitate de către autorităţile ungare, după Dictatul de la Viena, din motive etnice.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este nelegală, copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor lor, nefiind enumeraţi de art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 15 ianuarie 1943, în oraşul Buzău, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 33 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă, la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6972/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6974/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
