ICCJ. Decizia nr. 6972/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6972/2004
Dosar nr. 3209/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 8329 din 19 decembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12.595 din 25 noiembrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- s-a născut la data de 10 septembrie 1941, în localitatea Turda, judeţul Cluj, în perioada refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu – Cluj (unde tatăl său deţinea funcţia de gardian public), în localitatea Turda, judeţul Cluj, refugiul având loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia Statului Ungar;
- refuzul pârâtei, de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, este nejustificat, în condiţiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu, împărtăşind situaţia părinţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că din actele depuse în probaţiune se reţine faptul că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea Turda, judeţul Cluj, din părinţi care s-au refugiat în această localitate, anterior naşterii reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat actul administrativ emis de pârâtă, respectiv hotărârea nr. 12.595 din 25 noiembrie 2003 şi a obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 10 septembrie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile aferente, începând cu 1 noiembrie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- reclamanta a făcut dovada situaţiei de refugiaţi a părinţilor săi, astfel că şi aceasta, minoră fiind, a avut aceeaşi situaţie:
- dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti;
- ţinând cont de contextul general în care cetăţenii români au suferit prejudicii ca urmare a refugiului, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu, statul fiind obligat să acorde protecţie şi sprijin pentru toţi cetăţenii săi, în mod egal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o, ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a susţinut că:
- deşi reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea Turda şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Turda aparţinând Statului Român, instanţa de fond, în mod greşit, a inclus-o pe reclamantă, în categoria persoanelor refugiate:
- acordarea unor drepturi reparatorii, şi pentru persoanele născute în refugiu, este un drept exclusiv al puterii legislative.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând implicit, şi copiii născuţi în localitatea de strămutare sau de refugiu, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor, refugiaţi sau strămutaţi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 10 septembrie 1941, a împărtăşit situaţia părinţilor săi, suportând consecinţele refugiului care implicit s-au răsfrânt şi asupra sa.
Atât soluţia, cât şi motivarea prezentată de instanţa de fond, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a finalităţii legii.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 107 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6971/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 6973/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
