ICCJ. Decizia nr. 6975/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6975/2004
Dosar nr. 4703/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 decembrie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta P.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 8537/7930 din 16 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi să se constate că este beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că i s-a respins nejustificat, cererea prin care solicită să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că din actele depuse nu rezultă perioada exactă de refugiu, însă în completarea actelor depuse iniţial, înţelege să prezinte instanţei şi alte acte oficiale.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 215 din 4 februarie 2004, în sensul că s-a anulat hotărârea contestată şi a fost obligată pârâta să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada, cu actele pe care le-a depus la dosar, că întruneşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că reclamanta nu a prezentat dovezi concludente în susţinerea cererii sale.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Prin hotărârea nr. 8537/7930 din 16 octombrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul recurentei-pârâte, s-a respins cererea prin care intimata-reclamantă solicita stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, reţinându-se că aceasta nu dovedeşte perioada exactă de refugiu.
Conform prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Art. 61 din aceeaşi ordonanţă stabileşte că „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Din Tabelul nominal cu refugiaţii din teritoriile ocupate, aflaţi cu domiciliul pe raza oraşului Râmnicu Vâlcea, rezultă că intimata şi părinţii săi, M.V. şi M.P., au fost înregistraţi, ca refugiaţi în oraşul Râmnicu Vâlcea, de către poliţia acestui oraş.
De asemenea, cu foaia matricolă eliberată de Liceul de fete Râmnicu Vâlcea, intimata face dovada că a urmat cursurile liceului respectiv, în anul şcolar 1940 – 1941.
Cum beneficiarii ordonanţei sunt numai persoanele care au avut de suferit persecuţii etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, iar intimata a făcut dovada că în septembrie 1940 era deja elevă la un liceu în Râmnicu Vâlcea, venită cu părinţii din Basarabia, în urma ocupării acesteia, de către Uniunea Sovietică, la sfârşitul lunii august 1940, rezultă că de la 6 septembrie 1940 are regimul de refugiată.
Dar, la sfârşitul lunii iunie 1941, administraţia românească a revenit în Basarabia şi familia intimatei s-a putut reîntoarce în localitatea de unde a plecat în refugiu, nemaipunându-se problema că ar mai suferi persecuţii din motive etnice.
Ca atare, se va stabili că intimata poate beneficia de prevederile OG nr. 105/1999, adoptată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru perioada 6 septembrie 1940 – 30 iunie 1941.
Astfel fiind, în temeiul art. 1 şi 7 din OG nr. 105/1999 şi art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa recurată, în sensul că se va stabili că perioada refugiului reclamantei este cuprinsă între 6 septembrie 1940 şi 30 iunie 1941.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 215 din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi stabileşte perioada refugiului, ca fiind cuprinsă între 6 septembrie 1940 – 30 iunie 1941.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6974/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6983/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
