ICCJ. Decizia nr. 7039/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7039/2004
Dosar nr. 5665/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 507/2003, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea introdusă de reclamantul C.Ş. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor, pe care a obligat-o să emită în favoarea pârâtului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul s-a refugiat împreună cu părinţii săi, în luna septembrie 1943, ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi după Dictatul de la Viena.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că reclamantul ar fi fost strămutat ori refugiat, deoarece acest lucru nu rezultă din nici un act; probele testimoniale şi declaraţiile reclamantului sunt contradictorii, iar din certificatul de naştere al surorii reclamantului, rezultă că acesta s-a născut în decembrie 1943, în localitatea Bicaciu, adică localitatea de unde se pretinde că familia a trebuit să se refugieze.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Afirmaţiile reclamantului în privinţa datei producerii refugiului, sunt contradictorii, iar neconcordanţele se referă la perioade mari de timp care ar putea fi greu confundate. Astfel, în cererea către pârâtă, afirmă că a fost refugiat începând cu 2 noiembrie 1940, iar în acţiunea introductivă în instanţă, că refugiul a început în luna septembrie 1943.
Pe de altă parte, declaraţiile martorilor conţin aceleaşi neconcordanţe, în sensul că oscilează între anul 1940 sau anul 1943, ca fiind cei ai producerii refugiului din comuna Bicaciu, în localitatea Ianojda.
S-a dovedit şi nu se contestă faptul că sora reclamantului (M.) s-a născut în luna decembrie 1943, în localitatea Bicaciu, adică în localitatea de domiciliu, şi nu în cea de refugiu.
Instanţa de fond a avut în vedere răspunsul din care rezultă faptul că tatăl reclamantului figurează în lista refugiaţilor români din Ungaria, listă întocmită la data de 2 noiembrie 1940. Pe baza acestui răspuns, s-a concluzionat că refugiul a existat, că întreaga familie l-a urmat pe numitul C.V., inclusiv reclamantul şi sora acestuia care, din eroare a fost înregistrată, ca fiind născută în localitatea sa de domiciliu, şi nu cea de refugiu.
Această stare de fapt rezultată din actele şi probele dosarului, denotă faptul că, având adresa comunicată de către M.I. – Arhivele Naţionale, care confirmă prezenţa tatălui reclamantului, în indexul refugiaţilor, index întocmit la 2 noiembrie 1940, l-a determinat pe acesta să solicite acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu anul 1940.
Ulterior, dovedindu-se faptul naşterii surorii sale în localitatea de domiciliu, în anul 1943, a determinat schimbarea pretenţiilor, începând cu acest an.
Neconcordanţa în susţinerile şi formularea pretenţiilor reclamantului, a martorilor, este de natură a crea cel puţin, îndoieli în privinţa temeiniciei pretenţiilor acestuia.
Că tatăl reclamantului a fost refugiat, este un lucru cert, rezultat din înscrisul amintit.
Nu este dovedit însă, faptul că acesta a rămas în refugiu până în anul 1943 ori a revenit în localitatea de domiciliu, unde a fost concepută şi născută, conform scriptelor de la dosar, sora reclamantului.
Nu s-a dovedit cu certitudine, nici faptul refugiului reclamantului, simpla deducţie logică nefiind suficientă pentru a conchide în privinţa justeţei aplicării drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9, coroborat cu art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, în sensul casării, cu trimitere a cauzei, la aceeaşi instanţă, în vederea administrării de noi probe, pentru stabilirea unei stări de fapt certe, căreia să i se aplice prevederile legale corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 507 din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7038/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7041/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
