ICCJ. Decizia nr. 7035/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.7035/2004
Dosar nr. 5661/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 529/2003, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea introdusă de petenta L.I., împotriva Casei Judeţene de Pensii Bihor şi drept consecinţă, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască petentei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, intervenit ca urmare a persecuţiilor etnice, din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena. Întrucât calitatea de refugiaţi a părinţilor, se răsfrânge şi asupra copiilor, s-a apreciat că acţiunea reclamantului este fondată.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Oradea a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, decurgând din faptul că, reclamanta, nefiind născută la data strămutării părinţilor săi, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată şi, deci, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor.
Aşadar, neavând capacitate de folosinţă, copilul conceput, nu putea dobândi domiciliul părinţilor şi nefiind „strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu", rezultă că dispoziţiile legii au fost greşit aplicate, ceea ce face să fie îndeplinit motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.
În mod corect, instanţa de fond a statuat că acei copii născuţi în timpul refugiului părinţilor, dobândesc la rândul lor, ca şi părinţii, calitatea de persoane persecutate, prin însuşi faptul refugiului, efect al statutului personal al acestei calităţi. În această situaţie, copilul minor nu dobândeşte drepturi în virtutea capacităţii sale de folosinţă, ci în virtutea faptului că s-a născut în perioada în care, părinţii săi au fost obligaţi să-şi schimbe domiciliul. Dreptul de şedere temporară şi de a fi ocrotit pe teritoriul statului primitor, dobândit de părinţi, a fost dobândit şi de copil, în virtutea faptului că acest drept ţine de statutul personal, şi nu de capacitatea persoanei.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond, în mod corect a reţinut faptul că minorul dobândeşte acelaşi statut personal, ca şi părinţii săi şi deci, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a judeţului Bihor împotriva sentinţei civile nr. 529 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 7032/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7038/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|