ICCJ. Decizia nr. 7038/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7038/2004
Dosar nr. 5664/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 octombrie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 4402 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că legea exclude de la drepturile conferite, pe cei născuţi în refugiu şi că în fapt, a trăit şi suferit împreună cu părinţii săi, în condiţiile mizerabile ale refugiului.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 506/CA/2003 - P din 17 noiembrie 2003, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că nu se contestă că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi. Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul şi care este cuprinsă între data naşterii lor şi data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul strămutării (cel al persecuţiei din motive etnice). S-a mai reţinut că Precizările Casei Naţionale de Pensii nu au caracterul unui act normativ şi contravin legii, care a enunţat limitativ persoanele exceptate de la ordonanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că intimatul-reclamant, născut în timpul refugiului părinţilor săi, nu poate beneficia de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sens în care sunt şi Precizările Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 – 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile enumerate de lege.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât, obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, este de necontestat că reclamantul B.F., care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, precum şi principiului constituţional al nediscriminării.
Prin urmare, se constată, pe de o parte, că soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect şi uman de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Pe de altă parte, se reţine că prin diverse precizări, adrese, etc. nu se poate adăuga la lege şi nici nu se poate modifica scopul acesteia.
Faţă de considerentele expuse, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 506/CA din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7035/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7039/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
