ICCJ. Decizia nr. 7088/2004. Contencios. Anulare parţială H.G.nr.1351/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.7088/2004
Dosar nr. 3007/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea recurată, sentinţa civilă nr. 83, pronunţată la data de 27 martie 2003, în dosarul nr. 52/2003/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de Direcţia Silvică Harghita, pentru anularea HG nr. 1351/2001 şi ca inadmisibile, cererea de intervenţie în favoarea Guvernului, formulată de fostul Minister al Administraţiei Publice, precum şi cererea Guvernului, de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Harghita şi a Consiliul Local al comunei Remetea.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Direcţia Silvică Harghita a cerut prin acţiune, anularea parţială a HG nr. 1351/2001, Anexa nr. 42 poziţia nr. 31, susţinând că prin acest act administrativ, a fost atestat domeniul public al judeţului Harghita şi al celorlalte unităţi administrativ-teritoriale din acest judeţ, anexa respectivă referindu-se la bunurile aparţinând domeniului public al comunei Remetea, între care şi drumuri forestiere care aparţin domeniului public al statului, aflate în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor.
Pârâtul a chemat în garanţie, Consiliul Judeţean Harghita şi Consiliul Local al comunei Remetea.
Fostul Minister al Administraţiei Publice a formulat cerere de intervenţie în favoarea Guvernului.
Pentru a pronunţa soluţia arătată, curtea de apel a motivat, în esenţă, că HG nr. 1351/2001 constituie un act de gestiune săvârşit de stat, în calitate de persoană juridică, pentru administrarea patrimoniului său, astfel că potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, este exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.
Totodată, a mai motivat instanţa de fond, că în raport cu esenţa actului administrativ atacat, atât cererea de chemare în garanţie, cât şi cererea de intervenţie, sunt inadmisibile.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Direcţia Silvică Harghita, susţinând, în esenţă, că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) şi că este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţa de fond a respins acţiunea, ca nefondată, dar din motivarea hotărârii pronunţate rezultă că a soluţionat cauza, prin admiterea unei excepţii, reţinând că actul atacat ar constitui un act de gestiune săvârşit de stat în calitate de persoană juridică, pentru administrarea patrimoniului său, fiind exceptat de la controlul judecătoresc, conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
Deci, soluţia dată se sprijină pe motive contradictorii şi străine, reţinute ca temei, în considerentele hotărârii atacate.
Oricum, actul administrativ atacat este o hotărâre, pe care Guvernul a adoptat-o ca autoritate publică, prin care a atestat apartenenţa unor bunuri, la domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, cu toate consecinţele juridice care decurg din acest statut.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., în cauză fiind ridicate excepţii procedurale pe care instanţa de fond a omis să le cerceteze şi să se pronunţe.
Or, potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ., instanţa era datoare să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Totodată, instanţa de fond a respins în mod greşit, ca inadmisibile, cererile de chemare în garanţie şi de intervenţie, fără ca această excepţie să fi fost pusă în discuţia părţilor prezente.
În concluzie, urmează ca recursul să fie admis şi casată sentinţa atacată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Harghita, împotriva sentinţei nr. 83 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7085/2004. Contencios. Înlocuirea sanctiunii... | ICCJ. Decizia nr. 7090/2004. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
