ICCJ. Decizia nr. 7123/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7123/2004
Dosar nr. 3221/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 noiembrie 2003, reclamanta D.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5575 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca soţie supravieţuitoare a defunctului D.G.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 49/CA din 21 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca soţie supravieţuitoare a numitului D.G., decedat la 17 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că martorii audiaţi în cauză, confirmă faptul că soţul reclamantei, cu familia lui, au fost refugiaţi din localitatea Ponoară, în localitatea Meziad - Vârfuri din Beiuş, în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944, când s-a reîntors acasă.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că se impunea respingerea acţiunii, întrucât din actele depuse la dosar, nu rezultă că soţul reclamantei a fost refugiat în altă localitate, respectiv că a fost persecutat din motive etnice, conform art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este neîntemeiat.
Instanţa de fond a reţinut din declaraţiile martorilor N.T. şi L.A., că la 15 octombrie 1940, soţul reclamantei, D.G., împreună cu părinţii, s-a refugiat din satul Ponoară, în localitatea Meziad – Vârfuri, unde a locuit până la 18 decembrie 1944, când s-au reîntors în satul Ponoară, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La dosarul cauzei nu există nici un act oficial care să confirme refugierea soţului reclamantei, din cauza persecuţiilor etnice.
Din procesul-verbal întocmit şi depus cu ocazia audierii, la sediul Consiliului Judeţean Bihor, a martorului N.T., nu rezultă calitatea de refugiat a soţului reclamantei, declaraţiile martorilor fiind neconcludente, în lipsa unor acte oficiale care să ateste această situaţie a soţului reclamantei.
Aşa fiind, prin admiterea recursului, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea, menţinându-se ca legală şi temeinică, hotărârea nr. 5575 din 31 octombrie 2003, contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 49/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7122/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7124/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
