ICCJ. Decizia nr. 7227/2004. Contencios. Anularea masurii de suspendare a dreptului de a calatori în strainatate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.7227/2004
Dosar nr. 5656/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 411 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea precizată a reclamantului H.S., în contradictoriu cu Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Timiş, reţinându-se, în esenţă, că autorităţile române au dispus suspendarea temporară a dreptului reclamantului, de folosire a paşaportului, până la data de 13 martie 2007, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 216/1998, modificată prin OUG nr. 119/2002, aprobată prin Legea nr. 29/2003, întrucât la data de 13 martie 2003, acesta a fost returnat, în baza acordului de readmisie, din Franţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul H.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-un prim motiv de recurs este criticată soluţia instanţei de fond, susţinându-se că aceasta a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv cuprins în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Aceasta, întrucât, susţine recurentul-reclamant, instanţa de fond, prin respingerea cererii sale de probe, i-a încălcat dreptul la apărare.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă faptul că instanţa a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (3) din OG nr. 65/1997, modificată şi a încălcat dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere nici faptul că măsura luată de autorităţile pârâte a fost vădit disproporţionată, în raport cu gravitatea faptei comise şi cu consecinţele ei, deşi putea să reducă restricţia la un an.
Recursul nu poate fi primit, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Pe de o parte, se constată că prin precizarea la acţiune, H.S. a solicitat, în subsidiar, reducerea termenului de suspendare la minimul prevăzut de lege, respectiv un an, deoarece măsura trebuia să fie luată proporţional cu gravitatea faptei comise şi consecinţele ei.
Pe de altă parte, se constată că la judecarea recursului, s-a depus la dosar, dovada că Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte, în urma cererii formulate de H.S., a dispus încetarea măsurii restrictive luate în anul 2003, pentru eliberarea paşaportului său, acesta putându-se adresa Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Timiş.
În aceste condiţii, urmează a se respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.S. împotriva sentinţei civile nr. 411 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7225/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7228/2004. Contencios. Examinare medicala cu... → |
|---|
