ICCJ. Decizia nr. 7231/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7231/2004
Dosar nr. 5660/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 365/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei N.M., a anulat hotărârea nr. 4388 din 10 iulie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că după cedarea Ardealului de Nord, reclamanta, împreună cu familia, tatăl fiind acar la C.F.R., au fost strămutaţi în Ungaria, fapt confirmat chiar de pârâtă, prin întâmpinare.
S-a mai reţinut că faptul că tatăl reclamantei a muncit şi pe teritoriul Ungariei, unde a fost strămutat, nu exclude calitatea sa de strămutat, fiind nevoit să-şi lase tot ce a agonisit şi să accepte condiţiile oferite în localitatea de strămutare din Ungaria.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că în cauză s-a dovedit că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că familia intimatei-reclamante a fost strămutată la sfârşitul lunii septembrie 1940, în Ungaria, unde tatăl acesteia şi-a continuat activitatea la căile ferate maghiare, motiv pentru care nu se poate reţine ca dovedită, persecuţia din motive etnice. Totodată, se arată că punctul de vedere al recurentei-pârâte este în concordanţă cu Precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 2375 din 19 iulie 2002.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin urmare, acest text de lege nu poate fi modificat prin diverse precizări sau adrese, iar situaţia de fapt nu este contestată, chiar dacă tatăl intimatei-reclamante s-a numit când R.V., când R.L., situaţie care, de altfel, confirmă persecuţia etnică.
Faptul că acesta, acar fiind, şi-a continuat activitatea şi pe teritoriul Ungariei, nu schimbă statutul său şi al familiei sale, de strămutaţi de la domiciliu, cu toate consecinţele negative ale unui astfel de statut.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei nr. 365/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7229/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7233/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
