ICCJ. Decizia nr. 7228/2004. Contencios. Examinare medicala cu scopul încadrarii într-un grad de handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7228/2004
Dosar nr. 5657/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamanta C.G. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 116/2003, în sensul stabilirii existenţei unei deficienţe funcţionale grave, cu asistent personal, în loc de deficienţă funcţională accentuată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că până la emiterea deciziei contestate, a fost încadrată la gradul I de invaliditate permanent, având dreptul la însoţitor şi că prin încadrarea la gradul II, a pierdut dreptul la însoţitor, deşi este imobilizată la pat, conform actelor medicale care atestă afecţiunile de care suferă.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 139/2003, a admis acţiunea, a anulat parţial Decizia nr. 116/2003, în sensul că a stabilit existenţa unei „deficienţe funcţionale grave", cu asistent personal, în loc de deficienţă funcţionată accentuată.
Totodată, instanţa a respins ca nefondată, excepţia de tardivitate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că aprecierea gradului de handicap, ca „accentuat", nu a fost corectă în raport cu diagnosticul „anchiloză după osteoartrită T.B.C.", afecţiune nominalizată în Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, ca fiind o afecţiune handicapantă, gradul de handicap „accentuat" sau „grav" determinându-se în funcţie şi de capacitatea de autoservire, reclamanta fiind imobilizată la pat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă a susţinut în esenţă, că în mod eronat instanţa a considerat că diagnosticul clinic din cuprinsul certificatului, cuprinde 3 afecţiuni, în realitate fiind vorba doar de una, tulburările neurologice prezentate de reclamantă, fiind considerată boală.
Analizând recursul formulat, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi cu motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiile art. 4 din Criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familieinr. 726/2002, „la persoanele cu mai multe afecţiuni handicapante (handicap mixt), asimilarea în grad de handicap se va face în funcţie de severitatea celei predominante".
Gradele de handicap sunt enumerate în art. 2 din OUG nr. 102/1999, ca fiind: uşor, mediu, accentuat şi grav, iar potrivit criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 726/2002, persoanele cu handicap uşor şi mediu nu au dreptul la facilităţile şi serviciile prevăzute de lege.
În cauza de faţă, în mod incontestabil reclamantei-intimate i s-a făcut asimilarea în grad de handicap, pentru că prezenta mai multe afecţiuni handicapante (handicap mixt), dintre care una predomină cu severitate. Această împrejurare rezultă din actele medicale depuse la dosar şi chiar din cuprinsul deciziei contestate.
Această decizie, însă, deşi enumeră la diagnosticul clinic, mai multe afecţiuni, stabilind handicapul accentuat, nu precizează care dintre afecţiuni predomină ca severitate, pentru a determina asimilarea în acest grad de handicap.
Ori, din acest punct de vedere în mod corect instanţa de fond a reţinut că aprecierea gradului de handicap, ca „accentuat" şi nu „grav", nu s-a făcut corect, de vreme ce printre afecţiunile enumerate în diagnosticul clinic, se numără şi „anchiloza după osteoartrită T.B.C.", care este prevăzută în anexa şi Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, ca afecţiune handicapantă, determinarea gradului de handicap „accentuat" sau „grav" făcându-se în funcţie de intensitatea tulburării funcţionale şi capacitatea de autoservire.
Sub acest aspect urmează a se reţine că reclamanta este imobilizată la pat, împrejurare necontestată de recurentă, ceea ce presupune că gradul de handicap este „grav", cu consecinţele ce decurg din această încadrare, respectiv dreptul la însoţitor.
De altfel, până la emiterea deciziei contestate, intimata-reclamantă a fost încadrată în gradul I de handicap permanent, cu drept de însoţitor, fiind pensionată în acest sens.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluţia pronunţată fiind temeinică şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, împotriva sentinţei nr. 139 din 17 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7227/2004. Contencios. Anularea masurii de... | ICCJ. Decizia nr. 7229/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
