ICCJ. Decizia nr. 7261/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7261/2004
Dosar nr. 1659/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2002, T.F. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei – Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 şi a solicitat acordarea de daune pentru întârziere, în cuantum de un miliard lei.
Reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 1658 din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pârâtul a fost obligat să soluţioneze cererea sa, prin decizie motivată, conform art. 5 şi 6 din OUG nr. 214/1999, obligaţie pe care nu a realizat-o, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Prin acţiunea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat şi anularea deciziei nr. 2042 din 10 ianuarie 2002, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, cerere disjunsă la 4 decembrie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2074, dată în Camera de consiliu, la 4 decembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, reţinând că sentinţa nr. 1658/2001 nu este definitivă, fiind în recurs şi până la soluţionarea lui, pârâtul nu poate fi obligat la executare şi nici la daune.
Considerând hotărârea, nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei.
Se susţine că greşit s-a dispus disjungerea cauzei şi soluţionarea în lipsa sa, a dosarului, că nejustificat s-a reţinut că s-ar fi îndeplinit cele dispuse prin hotărâre, procedeul folosit de instanţă nu duce decât la o tergiversare a soluţionării cererii de către Ministerul Justiţiei, care este vinovat de neefectuarea demersurilor legale la diferite structuri, pentru a constata că el se încadrează în dispoziţiile OUG nr. 214/1999.
Reţinerea din hotărâri că nu are dreptul la despăgubiri, este nelegală, iar sentinţa nu este motivată.
Recursul este nefondat.
Acţiunea formulată de reclamant cuprinde două capete de cerere, cu regimuri juridice diferite.
Cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, se soluţionează în camera de consiliu, în timp ce pct. 2 din acţiune, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, după administrarea probelor.
În condiţiile date, procedeul folosit de instanţă, de disjungere a cauzei, este legal, ca şi soluţia dată în Camera de consiliu, în lipsa părţilor care aveau termen în cunoştinţă.
Potrivit art. 261 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Din examinarea sentinţei atacate, rezultă că aceste cerinţe au fost îndeplinite, astfel că nici această critică nu poate fi primită.
Susţinerile din recurs, privind culpa pârâtului Ministerului Justiţiei, care nu a făcut demersurile necesare la diferite structuri, pentru a constata că se încadrează în dispoziţiile OUG nr. 214/1999 şi că în mod nejustificat nu s-a reţinut că îndeplineşte condiţiile pentru a fi beneficiarul acestei reglementări, exced obiectului pricinii.
Pentru ca hotărârea să fie pusă în executare, trebuie să fie irevocabilă, ori împotriva sentinţei nr. 1658/2001 s-a declarat recurs.
În mod corect, instanţa a reţinut că pârâtul, până la soluţionarea recursului, nu poate fi obligat la executarea hotărârii şi nici la daune, întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.F. împotriva sentinţei civile nr. 2074 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7256/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7265/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
