ICCJ. Decizia nr. 7461/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern nr.934/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7461/2004
Dosar nr. 2680/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 ianuarie 2003, reclamanta SC C.P. SA Seini a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 934/2002, în sensul scoaterii din Anexele nr. 11, nr. 32, nr. 38 şi nr. 69, a imobilelor înscrise la poziţiile: 80 - Brutărie; 37 - Brutărie, Hala Magazie, Coteţ - Dragomireşti 92, 15 - Brutărie Lăpuş, 88 şi 38 - Uscător Valea Chioarului 111.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că imobilele menţionate au fost greşit incluse în inventarul domeniului public, întrucât sunt proprietatea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 513 din 6 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, neîndeplinirii procedurii administrative prealabile şi nulităţii acţiunii.
Pe fond, a admis acţiunea şi a anulat în parte, HG nr. 934/2002 - Anexele nr. 11, nr. 32, nr. 38 şi nr. 69, la poziţiile 80, 37, 15 şi 38.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României, împotriva Ministerului Administraţiei Publice, Consiliul Judeţean Maramureş, Consiliul Local Ariniş, Consiliul Local Dragomireşti, Consiliul Local Lăpuş şi Consiliul Local Valea Chioarului, precum şi cererea de intervenţie în interesul Guvernului, formulată de Consiliul Local Ariniş şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Primarul comunei Dragomireşti.
Totodată, a fost anulată ca insuficient timbrată, cererea de intervenţie în interesul Guvernului, formulată de Ministerul Administraţiei Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că toate bunurile ce fac obiectul acţiunii, se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativei de consum asociate, coproprietate privată de grup şi că nu au făcut niciodată obiectul proprietăţilor publice a comunei.
În acelaşi timp s-a apreciat ca hotărârile Consiliilor locale, de aprobare a inventarului domeniului public al comunei, nu este opozabilă reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Guvernul României, care a invocat greşita aplicare a legii.
Într-o primă critică, recurentul a susţinut greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care în opinia sa nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor construite pe terenul, proprietate publică, ci cel mult a calităţii de constructor de bună credinţă.
Recurentul a criticat soluţia Curţii de Apel Cluj, şi pentru faptul că aceasta nu a ţinut cont că HG nr. 934/2002, care a avut drept scop, delimitarea proprietăţii publice, de proprietatea privată a localităţilor, neavând efect constitutiv de drept de proprietate, a fost emisă pe baza hotărârilor Consiliilor locale care au inventariat aceste bunuri, hotărâre rămasă necontestată.
În fine, o ultimă critică a vizat respingerea cererii de chemare în garanţie a acelor autorităţi administrative care au emis actele pe baza cărora s-a adoptat hotărârea Guvernului contestată, şi care în opinia recurentului trebuiau să stea în proces.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantei, în mod legal şi temeinic Curtea de Apel Cluj a reţinut că aceasta a dovedit interesul legitim în promovarea acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, imobilele menţionate fiind construite din fondurile proprii, pe terenurile ce i-au fost atribuite în folosinţă veşnică, în temeiul Decretului nr. 244/1955.
Astfel fiind şi având în vedere calitatea de constructor de bună credinţă, necontestată, de altfel, precum şi faptul că aceste construcţii nu fac parte din categoria celor reglementate expres la pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998, dar mai ales împrejurarea că ele nu au fost dobândite de unităţile administrativ-teritoriale, prin modurile reglementate de art. 7 din actul normativ menţionat şi temeinic s-a apreciat că nu pot fi considerate proprietate publică, în sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998.
Faptul că la nivel local, printr-o hotărâre a Consiliilor locale s-au inclus aceste mobile, în inventarul bunurilor proprietate publică, este lipsit de relevanţă, această hotărâre fiind luată fără consultarea reclamantei, căreia, de altfel nu i-a fost adusă la cunoştinţă, decât în momentul publicării HG nr. 934/2002.
În fine, în ce priveşte caracterul şi efectele juridice ale hotărârii ce face obiectul litigiului, corect s-a reţinut că prin aceasta s-a schimbat în fapt regimul juridic al proprietăţii, reclamanta fiind deposedată de construcţiile pe care le-a edificat şi stăpânit neîntrerupt.
Referitor la cererile de chemare în garanţie, soluţia de respingere pronunţată de Curtea de Apel Cluj, este pe deplin justificată, autoritatea administrativă emitentă a actului dedus judecăţii, fiind cea care poartă răspunderea pentru legalitatea acestuia.
În raport cu aceste considerente şi cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 513 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7455/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7463/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
