ICCJ. Decizia nr. 7463/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7463/2004
Dosar nr. 2548/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 ianuarie 2003, reclamanta F.T.C.C. F. Maramureş, în calitate de mandatară pentru C. Sălsig, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 934/2002, în sensul scoaterii din Anexa nr. 60, a imobilelor înscrise la poziţiile 27 - Magazin Alimentar Sălsig Gîrdani nr. 29 - Clădire comercială.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că imobilele în discuţie nu sunt proprietatea statului sau a unităţilor administraţiei teritoriale şi greşit au fost incluse în HG nr. 934/2002, în fapt fiind proprietatea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 465 din 23 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins excepţiile invocate de Guvernul României, privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, nulitatea acţiunii şi neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fond, a admis acţiunea şi a dispus anularea parţială a HG nr. 934/2002, în ce priveşte Anexa nr. 60, poziţiile 27, 28 şi 29.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României, împotriva Ministerului Administraţiei Publice, Consiliului Judeţean Maramureş şi Consiliului Local al comunei Sălsig.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că toate bunurile ce fac obiectul acţiunii, se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei şi că nu au făcut niciodată obiectul proprietăţii publice a comunei.
În acelaşi timp s-a apreciat că bunurile în litigiu nu pot fi incluse în categoria bunurilor ce aparţin domeniului public, întrucât nu se încadrează în nici una din categoriile enunţate expres de pct. IV din lista anexă la Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Guvernul României, invocând greşita aplicate a legii.
Astfel, recurentul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi care în opinia sa nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor construite pe terenul, proprietate publică, putând fi considerată, cel mult, constructor de bună credinţă.
Un alt motiv de critică l-a constituit faptul că instanţa fondului nu a ţinut cont că HG nr. 934/2002, a avut drept scop delimitarea proprietăţii publice, de proprietatea privată a localităţilor, fără a avea efect constitutiv de drept de proprietate, a fost emisă pe baza hotărârii Consiliului local, care a inventariat aceste bunuri, hotărâre rămasă necontestată.
În fine, o ultimă critică a vizat respingerea cererilor de chemare în garanţie, recurentul apreciind că faţă de faptul că autorităţile administrative chemate, au fost cele care au emis actele pe baza cărora s-a adoptat hotărârea de guvern contestată, se impunea prezenţa acestora în proces.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantei, legal şi temeinic Curtea de Apel Cluj a reţinut că aceasta a dovedit interesul legitim în promovarea acţiunii, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, imobilele menţionate fiind construite din fondurile sale proprii, pe terenurile ce i-au fost atribuite în folosinţă veşnică, conform Decretului nr. 244/1955.
Astfel fiind, şi având în vedere calitatea de constructor de bună credinţă a reclamantei, necontestată, de altfel, precum şi faptul că aceste construcţii nu fac parte din categoria celor reglementate expres la pct. IV din lista anexă la Legea nr. 213/1998, dar mai ales împrejurarea că ele nu au fost dobândite de unitatea administrativ-teritorială, prin nici unul din modurile reglementate de art. 7 din actul normativ menţionat, legal şi temeinic s-a apreciat de către Curtea de Apel Cluj, că nu pot fi considerate proprietate publică, în sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998.
Faptul că la nivel local, Consiliul Local Sălsig a inclus aceste imobile, în inventarul bunurilor proprietate publică, este lipsit de relevanţă, hotărârea fiind luată fără consultarea reclamantei, căreia, de altfel, nu i-a fost adusă la cunoştinţă, decât în momentul publicării HG nr. 934/2002.
În fine, legat de caracterul şi efectele juridice ale hotărârii ce face obiectul litigiului, corect s-a reţinut de către instanţa fondului, că prin aceasta se schimba în fapt regimul juridic al proprietăţii, reclamanta fiind deposedată de construcţiile pe care le-a edificat şi stăpânit neîntrerupt.
Referitor la cererile de chemare în garanţie, soluţia de respingere pronunţată de Curtea de Apel Cluj, este pe deplin justificată, autoritatea administrativă emitentă a actului purtând întreaga răspundere pentru legalitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 465 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7461/2004. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 7464/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
