ICCJ. Decizia nr. 7490/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7490/2004
Dosar nr. 3615/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 22 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul V.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8495/2140 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Reclamantul şi-a motivat cererea, în sensul că în martie 1944, împreună cu familia sa, a fost obligat să se refugieze din Basarabia, urmare a persecuţiilor etnice suferite din partea trupelor de ocupaţie sovietice.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 26 ianuarie 2004, instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, a admis acţiunea, a anulat hotărârea emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că actele prezentate de intimatul-pârât, în faţa comisiei casei de pensii, odată cu cererea, nu au dovedit persecuţia etnică pe care el o invocă, iar declaraţiile de martori trebuiau depuse odată cu cererea iniţială.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat corect, ca fiind îndeplinite în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece intimatul a făcut dovada, cu acte şi martori, că a fost obligat să se refugieze din Basarabia, urmare a persecuţiilor etnice la care părinţii lui au fost supuşi.
Astfel, din adeverinţa eliberată de Asociaţia Română a Victimelor Represiunilor Staliniste rezultă că acesta s-a refugiat din teritoriile ocupate de U.R.S.S., iar din adeverinţa eliberată de Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, reiese cu claritate că tatăl reclamantului, preot ortodox, s-a refugiat împreună cu familia, din Basarabia, în Bucureşti, în două rânduri, ultima dată în martie 1944, când a primit şi dreptul de a oficia serviciul religios în Bucureşti. De asemenea, martorii, ale căror declaraţii autentificate sunt depuse la dosarul de fond, au arătat că familia V., părinţii şi cei doi copii, s-au refugiat din Basarabia, în Bucureşti, datorită stării de război şi reocupării Basarabiei, de către trupele sovietice. În ce priveşte declaraţiile de martori depuse, acestea sunt în concordanţă cu actele oficiale prezentate recurentei.
Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 116 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat, obligă recurenta, să plătească intimatului, 2.500.000 (două milioane cinci sute mii) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7488/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7492/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
