ICCJ. Decizia nr. 7488/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7488/2004
Dosar nr. 3616/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 24 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 7979/6662 din 17 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fugit din Basarabia, în vara anului 1941, după ce tatăl său fusese deportat în Siberia, de către trupele de ocupaţie sovietice, ca urmare a situaţiei confuze creată pe acest teritoriu şi a sentimentului de frică faţă de represiunea sovietică, pe care îl trăia întreaga populaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 21 ianuarie 2004, instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând în considerente, că reclamantul nu a făcut dovada că a fost nevoit să plece din Basarabia, în luna august 1944, din cauză că ar fi fost persecutat pe motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o în principal, că nu a ţinut seama de condiţiile reale în care a trăit populaţia românească din Basarabia, în perioada războiului, 1940 – 1944, ca urmare a persecuţiilor şi deportărilor la care a fost supusă de către autorităţile sovietice.
Recursul este fondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că a fost nevoit să plece din Basarabia, în vara anului 1941, ca urmare a persecuţiilor etnice, atâta vreme, cât acesta a probat în cauză, cu acte şi martori, că tatăl său a fost deportat în Siberia, iar fratele său, de teama represiunii, fugise deja în România.
În aceste condiţii, este evident că întreaga familie fiind persecutată din motive etnice, de către trupele sovietice de ocupaţie, recurentul a fost obligat să plece de teama represiunii. De altfel, represiunea sovietică l-a urmărit şi ulterior, în România, când a fost obligat să se ofere voluntar pentru prima linie a frontului, tocmai pentru a nu fi arestat de trupele sovietice de ocupaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.P. împotriva sentinţei civile nr. 79 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa şi în fond, admite acţiunea introdusă de G.P.
Anulează hotărârea Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, nr. 7979/6662 din 17 septembrie 2003.
Obligă pârâta, să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iunie 1941, până la 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7487/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7490/2004. Contencios → |
|---|
