ICCJ. Decizia nr. 7586/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7586/2004
Dosar nr. 3692/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 octombrie 2003, reclamantul C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 10828 din 26 august 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că netemeinic şi nelegal nu s-a avut în vedere că a fost supus schimbării de populaţie, intervenit în baza Tratatului dintre România şi Bulgaria, de la Craiova.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 31 din 9 februarie 2004, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis acţiunea, în sensul că a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru reclamant, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, urmând ca drepturile să i se acorde începând cu 1 octombrie 2002.
Instanţa a reţinut din probele administrate, că reclamantul s-a născut la 29 ianuarie 1935, în localitatea Ceairlighiol şi că în baza Tratatului încheiat la 6 septembrie 1940, la Craiova, între România şi Bulgaria, a fost strămutat, împreună cu familia sa, din localitatea de naştere, în judeţul Tulcea, în luna septembrie 1940.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ce priveşte data acordării drepturilor pretinse de reclamant.
Susţine că drepturile trebuiau acordate de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi anume, de când reclamantul a prezentat dovada privind reconstituirea actului de naştere al tatălui său, nu de la o dată anterioară.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 61 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Cu înscrisuri oficiale şi cu declaraţii autentificate date de martorii C.C. şi A.G., intimatul a căutat să dovedească atât faptul că a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, cât şi împrejurarea că părinţii săi s-au numit şi J., dar şi C.
În situaţia în care considera că nu este lămurită legătura de rudenie a intimatului, cu aceştia, recurenta trebuia să solicite intimatului, să prezinte dovezi suplimentare în acest sens, mai ales că acesta avea o astfel de posibilitate, fiind în posesia sentinţei civile nr. 90 din 4 februarie 1960, pronunţată de Tribunalul Popular al raionului Istria, din care rezultă că numele părinţilor săi a fost rectificat din J., în C.
Ca atare, corect instanţa de fond a dispus ca acordarea drepturilor să se facă începând cu data de 1 octombrie 2002, conform prevederilor art. 5 din OG nr. 105/1999, ţinându-se cont că cererea a fost depusă la recurentă, la data de 2 septembrie 2002.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 7 din OG nr. 105/1999 şi art. 212 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 31/CA din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7585/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7587/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
