ICCJ. Decizia nr. 7587/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7587/2004
Dosar nr. 3693/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 28, pronunţată la data de 6 februarie 2004, în dosarul nr. 1745/CA/2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de contestatorul V.E. şi a anulat hotărârea nr. 14074 din 31 octombrie 2003, adoptată de comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Constanţa şi a constatat că acesta beneficiază de statutul de refugiat, pentru perioada 3 februarie 1942 – 6 martie 1945, urmând ca drepturile legale să-i fie acordate începând cu data de 1 februarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost născut la data de 31 iulie 1922, în localitatea Izvoare, din Basarabia şi că, după data de 28 iunie 1940, familia acestuia s-a refugiat, ca urmare a ocupaţiei sovietice şi a persecuţiilor exercitate din motive etnice.
A mai reţinut că reclamantul a fost elev la Şcoala de Ofiţeri Rezervă Geniu Bucureşti, în perioada 15 noiembrie 1941 – 1 noiembrie 1943, iar în perioada 14 februarie 1944 – 20 august 1944 a fost trimis pe front.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, în cauză neexistând dovezi că reclamantul s-ar fi refugiat pe teritoriul României, ca urmare a persecuţiile din motive etnice exercitate asupra sa, după ocuparea Basarabiei, de către sovietici.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Din probele aflate la dosarul de fond, rezultă că intimatul-reclamant, născut în localitatea Izvoare, Basarabia, la data de 31 iulie 1922, a fost elev la Şcoala Ofiţeri Rezervă Geniu Bucureşti, în perioada 15 noiembrie 1941 – 1 noiembrie 1943, când a fost avansat la gradul de sublocotenent, iar în perioada 14 februarie 1942 – 20 august 1944 a fost trimis pe front, pentru care a primit şi statutul de veteran de război.
Mai rezultă că familia părinţilor săi s-a refugiat în România, după ce în luna martie 1944, trupele sovietice au reocupat Basarabia şi localitatea lor de domiciliu, astfel că la data de 29 martie 1944 era înregistrată în localitatea Oraviţa, judeţul Caraş.
Astfel fiind, în mod greşit a considerat instanţa de fond, că intimatul-reclamant a avut statutul de refugiat în perioada în care şi-a satisfăcut stagiul militar, fiind trimis pe front, ca ofiţer, perioadă pentru care a primit statutul de veteran de război.
Dar, intimatul-reclamant a căpătat statutul de refugiat, din momentul în care, fiind demobilizat din armată, nu a mai avut posibilitatea să revină în localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor de notorietate, pe care autorităţile sovietice le exercitau în Basarabia, asupra etnicilor români.
În concluzie, intimatul-reclamant are statutul de refugiat, doar pentru perioada începând cu data de 20 august 1944 şi până la 6 martie 1945.
Deci, recursul va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată, cu privire la perioada refugiului, urmând ca celelalte menţiuni să fie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 28/CA din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că perioada refugiului este între 21 august 1944 – 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7586/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7590/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
