ICCJ. Decizia nr. 7639/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7639/2004
Dosar nr. 5491/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2003, reclamantul V.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 7583 din 19 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în perioada în care părinţii erau strămutaţi din motive etnice, având acelaşi regim şi statut, cu aceştia.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 460/CA/2003 – PI din 3 noiembrie 2003, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul şi care este cuprinsă între data naşterii lor şi data retrocedării pământului românesc.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă că, nefiind născut la data strămutării părinţilor săi, intimatul-reclamant nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Criticile formulate sunt neîntemeiate, în speţă nepunându-se problema statutului sau drepturilor copilului, înainte de momentul naşterii sale, ci după.
Este de necontestat că reclamantul s-a născut la data de 18 august 1941, în localitatea Ianosda, raionul Salonta, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Pentru aceste considerentele, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 460/CA/2003 – PI din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7629/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7641/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
