ICCJ. Decizia nr. 7625/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7625/2004
Dosar nr. 629/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 17 septembrie 2003, reclamanta D.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 8161 din 4 septembrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 404 din 4 noiembrie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 8161 din 4 septembrie 2003 şi a obligat pârâta, să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că strămutarea pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică şi că acea persecuţie a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei, de folosirea locuinţei sale şi a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea sa să accepte condiţiile ce i s-au oferit în localitatea în care a fost strămutată, precum şi că au acelaşi statut cu părinţii lor, şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, suferind persecuţii din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a învederat că reclamanta nu se încadrează în cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născută la data refugierii părinţilor săi şi nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, faţă de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta D.M. s-a născut la data de 15 iunie 1944, în Timişoara, părinţii acesteia fiind refugiaţi din 30 august 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, fapt rezultat din certificatul de refugiu nr. C-1351 din 12 septembrie 2002, eliberat de Ministerul de Interne, Arhivele Naţionale din judeţul Timiş.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care şi persoanele refugiate.
În raport cu aceste dispoziţii, prima instanţă a reţinut în mod corect, că reclamanta, fiind născută în perioada în care mama sa s-a aflat în refugiu, are statutul de refugiat, de la data naşterii (15 iunie 1944), până la 6 martie 1945, beneficiind de drepturile acordate prin lege; aceasta, deoarece efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt şi asupra nou născuţilor, nu numai asupra părinţilor.
Persoana refugiată, dobândind doar un drept de şedere temporară pe teritoriul statului care îi acorda statutul de refugiat, rămâne cu domiciliul şi cetăţenia părinţilor din statul de origine, astfel încât nici sub acest aspect, motivul de recurs invocat nu poate fi reţinut.
Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 404 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7624/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7626/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
