ICCJ. Decizia nr. 7626/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7626/2004
Dosar nr. 630/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2003, reclamantul B.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 7930 din 26 august 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 403 din 4 noiembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 7930 din 26 august 2003 şi a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data când părinţii săi s-au refugiat din motive etnice şi a dobândit prin naştere, statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând casarea hotărârii, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greşit reţinută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinţilor săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susţinut că, potrivit legislaţiei române, capacitatea de folosinţă anticipată este recunoscută minorului, la data concepţiei, numai în materie de moştenire şi deci, intimatul care s-a născut după strămutarea părinţilor săi, în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat şi de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte statornic.
Fiind născut la data de 25 septembrie 1941, în localitatea Zece Mese, unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea Şuncuiuş, judeţul Bihor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, intimatul a fost lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului, pentru întreaga perioadă cât a durat, şi pentru toţi membrii familiei intimatului, refugiaţi în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă o locuinţă statornică sau principală. În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat judicios, ca fiind aplicabile în cauză, dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data naşterii sale, 25 septembrie 1941, intimatul a avut, asemenea părinţilor săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată şi dreptul de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000, au fost constatate numai de la data naşterii intimatului.
În consecinţă, drepturile intimatului nu au fost recunoscute şi acordate în considerarea capacităţii de folosinţă anticipată, cum eronat s-a reţinut în recurs.
Faţă de cele de mai sus şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 403 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7625/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7628/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
