ICCJ. Decizia nr. 7652/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7652/2004
Dosar nr. 633/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 octombrie 2003, reclamanta U.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, anularea hotărârii nr. 161 din 19 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este beneficiară a prevederilor actului normativ indicat, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind astfel acelaşi statut, cu aceştia.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 475/CA din 9 decembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să elibereze pe seama reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Prima instanţă a reţinut în motivarea soluţiei menţionate, că reclamanta a fost născută în localitatea unde părinţii săi s-au refugiat din Ardeal, în anul 1942, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile de ocupaţie, după Dictatul de la Viena, astfel că aceasta are şi ea statutul de refugiat, ca şi părinţii săi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut în localitatea unde părinţii săi erau strămutaţi din motive etnice.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, susţinând, în esenţă, că situaţia reclamantei nu se încadrează în prevederile limitative ale Legii nr. 189/2000 şi că prima instanţă nu a ţinut seama de Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Potrivit acestor „precizări", beneficiază de drepturile compensatorii în litigiu, copiii care s-au născut la un interval de maximum 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor, or intimata-reclamantă s-a născut la 3 ani de la data strămutării acestora.
Potrivit art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 12 aprilie 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor săi, refugiaţi, suportând consecinţele refugiului care implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii, invocate de recurentă, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, sunt irevocabile pentru soluţionarea cauzei. Acestea sunt simple opinii, lipsite de forţă juridică şi întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, neavând nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 475/CA din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7651/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7653/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
