ICCJ. Decizia nr. 7779/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 17 din 18 martie 2003, Colegiul jurisdicțional Brașov a admis în parte încheierea nr. 7 din 13 mai 2002, a completului Camerei de Conturi Brașov, a constatat virată suma de 39.199.151 lei reprezentând T.V.A. aferentă veniturilor obținute în perioada 1 august 2000 - 31 decembrie 2001 și a obligat pârâta Grupul Școlar Industrial H., să vireze bugetului de stat, suma de 14.064.133 lei, reprezentând majorări de întârziere, calculate ca urmare a neachitării la termen a T.V.A. datorată și a obligat în solidar, pe pârâții M.M. și M.R., să achite pârâtei Grupul Școlar Industrial H., despăgubiri civile în valoare de 14.064.133 lei. Totodată, instanța a respins pct. 2 și 3 din încheiere, ca rămase fără obiect.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs jurisdicțional, Grupul Școlar Industrial H. Brașov.
Prin decizia nr. 358 din 29 mai 2003, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de Grupul Școlar Industrial H. Brașov și a obligat recurenta, la plata sumei de 100.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a reținut că T.V.A. nu a fost achitată nici în anul 2001, cu mult înainte de apariția O.G. nr. 61/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 79/2003, situație în care Grupul Școlar Industrial H. Brașov datorează bugetului de stat, suma de 14.064.133 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate ca urmare a neachitării la termen a T.V.A. datorată.
împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs, Grupul Școlar Industrial H. Brașov, care a motivat, în esență, că unitatea în cauză putea să închirieze spații, fără ca închirierea să fie considerată act de comerț, deci sumele încasate erau purtătoare de T.V.A.
Au mai fost invocate și prevederile O.G. nr. 61/2002, în sensul că sumele reprezentând T.V.A., datorate de instituțiile publice, pentru prestări de servicii, constând în închirieri și/sau concesiuni de bunuri imobile, care până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere.
Recursul este nefondat.
Se reține că T.V.A. datorată de recurentă, aferentă perioadei anului 2000, a fost de 9.254.548 lei, iar pentru anul 2001 a fost de 29.944.603 lei. Majorările de întârziere calculate ca urmare a neonorării obligației bugetare la termenele scadente, au fost cuantificate la valoarea de 14.064.133 lei.
Se mai reține că Grupul Școlar Industrial H. Brașov a solicitat înscrierea ca plătitor de T.V.A., achitând, totodată, cu O.P nr. 230 din 27 septembrie 2002, debitul datorat bugetului de stat, în valoare de 39.199.151 lei, nu însă și majorările de întârziere pentru neonorarea în termen a obligației bugetare.
Potrivit adresei întocmită de recurentă, nr. 8871/2003, virarea T.V.A. aferentă activităților de închiriere de spații a fost făcută după 31 mai 2002, ca o condiție pentru depunerea dosarului fiscal.
Nu poate fi reținută nici apărarea societății recurente, în sensul că neachitarea la termen a T.V.A., datorată pe motivul de a beneficia de încadrarea în prevederile art. 169 din O.G. nr. 61/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 79/2003, potrivit căruia sumele reprezentând T.V.A. datorate de instituțiile publice pentru prestări de servicii, care până la 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, întrucât T.V.A. nu a fost achitată nici în anul 2001.
Având în vedere considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7536/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7814/2004. contencios → |
|---|
