ICCJ. Decizia nr. 7880/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7880/2004
Dosar nr. 716/2002
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 ianuarie 2001, reclamanta SC N.C. SRL Fălticeni a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava, SC C. SA Ploieşti şi SC S.S. Italia, să se dispună anularea deciziei nr. 609 din 30 aprilie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, a dispoziţiei nr. 68 din 7 decembrie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava şi a procesului-verbal nr. 681 din 25 iulie 2000 şi exonerarea sa de la plata sumei de 2.254.184.006 lei T.V.A. şi 1.230.784.466 lei, majorări.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 213 din 5 decembrie 2001, a respins ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând faţă de concluziile expertizei contabile efectuată, legalitatea actelor de control financiar contestate.
Împotriva sus-menţionate sentinţe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 10 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând că nu a fost analizat actul nr. 1610 din 14 iulie 2000, emis de D.C.F.S. Prahova; că art. 12 din OG nr. 3/1992, a fost rigid şi restrictiv interpretat; că instanţa în mod greşit nu a reţinut culpa contractuală a acelor societăţi comerciale pârâte; că raportul de expertiză contabilă este trunchiat, valorificând ca mijloc de probă, fără a se reţine constatarea expertului.
Recursul este nefondat.
Actele de control financiar au reţinut că recurenta-reclamantă nu a achitat T.V.A., în condiţiile prevăzute de art. 10, 12 şi 34 din OG nr. 3/1992, republicată, combinate cu art. 5 alin. (2), art. 7 şi art. 9 alin. (2) din OUG nr. 13/2001.
Expertiza contabilă întocmită de expert F.Ş., reţine că reclamanta, din operaţiunile comerciale derulate cu SC S.S. Italia şi SC C. SA Ploieşti, datorează bugetului de stat, sumele menţionate în actele de control financiar, cu titlu de T.V.A. şi majorări de întârziere aferente.
Nerespectarea convenţiei încheiată cu cei doi parteneri, respectiv de societăţile comerciale pârâte, nu este de natură să o exonereze pe reclamantă, de plata obligaţiilor către bugetul de stat, întrucât reprezentantul fiscal rămâne răspunzător de neregulile descoperite ulterior, potrivit legislaţiei în vigoare. Culpa contractuală poate forma obiectul unei alte acţiuni în care pot fi analizate raporturile contractuale dintre părţi şi modul în care ele şi-au respectat obligaţiile contractuale.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.C. SRL Fălticeni, judeţul Suceava, împotriva sentinţei civile nr. 213 din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7863/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7891/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
