ICCJ. Decizia nr. 7863/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7863/2004
Dosar nr. 390/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Constanţa al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 37 din 19 decembrie 2002, în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, a admis actul de sesizare şi în consecinţă, a obligat pe pârâtele C.C., P.M. şi P.E.V, la plata către Spitalul de Pneumofiziologie Constanţa – Palazu Mare, a sumei de 4.857.932 lei, despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda de 20,4%, la data pronunţării, calculată de la data de 24 februarie 1998, până la data recuperării integrale a pagubei efective.
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse şi au fost obligate pârâtele, la plata sumei de 200.000 lei, fiecare, cheltuieli de judecată în favoarea statului.
Pentru a hotărâri astfel, instanţa a reţinut că pentru lucrările de „modernizare şi reparaţii efectuate la Spitalul de Pneumofiziologie Constanţa – Palazu Mare, s-a achitat suma de 126.477.440 lei, faţă de cheltuielile corecte ce trebuiau plătite conform devizului, în valoare de 121.619.508 lei, achitându-se nejustificat 4.857.932 lei, reprezentând T.V.A. pentru cheltuieli indirecte, conform constatărilor organului de control şi a concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză.
La acest prejudiciu se adaugă beneficiul nerealizat, iar răspunzători sunt C.C., care nu a exercitat controlul financiar preventiv potrivit legii, P.E., în calitate de director şi ordonator de credite şi P.M., care a urmărit derularea lucrărilor de modernizare şi aprovizionare cu materiale.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 321 din 16 mai 2003, a respins recursul jurisdicţional declarat de P.E.
Considerând hotărârea nelegală, aceasta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea deciziei secţiei jurisdicţionale, admiterea recursului jurisdicţional şi respingerea actului de sesizare în ce o priveşte, susţinând că nu are vinovăţie, contabilul-şef C.C. a produs prejudiciul respectiv, întrucât nu a efectuat în mod corespunzător, controlului preventiv.
Recursul nu este fondat.
Este necontestat că în urma realizării lucrărilor „de modernizare şi reparaţii" la Spitalul de Pneumofiziologie Constanţa – Palazu Mare, s-a achitat în plus, în mod nejustificat, faţă de devizul în valoare de 121.619.508 lei, suma de 4.857.932 lei – T.V.A. pentru cheltuieli indirecte.
Această sumă constituie prejudiciu, la care se adaugă beneficiul nerealizat, de el se face vinovată şi recurenta, care în calitate de director al spitalului şi ordonator de credite, de la 1 februarie 1998, a semnat O.P. nr. 107 din 24 februarie 1998, având în vedere şi viza de control preventiv.
În conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 72/1996, în vigoare la data aprobării plăţilor, „angajarea şi efectuarea de cheltuieli se aprobă de ordonatorul de credite şi se efectuează cu viza de control financiar preventiv".
Cum recurenta era ordonator de credite şi a dispus efectuarea plăţii, cu consecinţa producerii prejudiciului, în mod legal a fost obligată la plată, alături de celelalte două pârâte.
Răspunderea lui C.C. a fost angajată pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991, precum şi a prevederilor pct. 1 şi 6 din Normele aprobate prin HG nr. 720/1991, potrivit cărora persoana care exercită controlul financiar preventiv, răspunde de legalitatea şi eficienţa operaţiunilor cuprinse în documente.
P.M. care în baza atribuţiilor de serviciu, avea obligaţia de a urmări aprovizionarea cu materiale necesare lucrărilor, răspunde alături de celelalte două, pentru prejudiciul creat, întrucât a contrasemnat ordinul de plată.
În consecinţă, soluţia secţiei jurisdicţionale, de respingere a recursului declarat de P.E., împotriva sentinţei nr. 37 din 19 decembrie 2002 a Colegiului jurisdicţional Constanţa, este temeinică şi legală, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.E. împotriva deciziei nr. 321 din 16 mai 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7918/2004. Contencios. Anulare dispoziţie de... | ICCJ. Decizia nr. 7880/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
