ICCJ. Decizia nr. 7951/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7951/2004
Dosar nr. 421/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 20 din 28 februarie 2003, Colegiul jurisdicţional Bihor a admis contestaţia formulată de M.V., în contradictoriu cu intimata SC H. SA Ştei, a respins excepţia privind nulitatea deciziei de imputare, pe motivul emiterii ei de un organ necompetent; a admis excepţia de tardivitate şi a anulat Decizia de imputare nr. 336 din 14 noiembrie 2002, ca fiind tardiv emisă. Totodată, a obligat intimata, la plata sumei de 700.000 lei, cheltuieli de judecată către contestator.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 407 din 13 iunie 2003, a admis recursul jurisdicţional formulat de SC H. SA Ştei, judeţul Bihor, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, aceluiaşi colegiu jurisdicţional, pentru continuarea judecăţii; a înlăturat obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată către stat, menţionând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa nu a ţinut seama de apărările invocate prin întâmpinare, în hotărâre sunt invocate motive străine de natura pricinii, iar instanţa a confundat natura juridică şi data de la care încep să curgă, atât termenul de 3 ani, cu privire la constatarea prejudiciului, cât şi termenul de 60 de zile, referitor la emiterea deciziei de imputare.
Curtea, verificând cauza, constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
Decizia de imputare a fost emisă de SC H. SA Ştei, în sarcina contestatorului M.V., reţinându-se o obligaţie de plată în sumă de 381.104.183 lei.
Prejudiciul care se vrea a fi recuperat de la M.V., nu a fost stabilit în urma unui control efectuat de organele specializate ale Curţii de Conturi, astfel încât nu erau aplicabile dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data formulării contestaţiei.
Drept urmare, instanţele Curţii de Conturi nu aveau competenţa materială să soluţioneze pricina.
Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, hotărârile instanţelor Curţii de Conturi se vor casa şi cauza va fi trimisă, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bihor, secţia conflicte şi litigii de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.V. împotriva deciziei nr. 407 din 13 iunie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 20 din 28 februarie 2003 a Colegiului jurisdicţional Bihor şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bihor, secţia conflicte şi litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7950/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7958/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
