ICCJ. Decizia nr. 7970/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7970/2004
Dosar nr. 6387/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Curtea de Apel Oradea, G.I. a solicitat a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi Ministerul Apărării Naţionale, anularea sentinţei nr. 40/CA/2003 şi a sentinţei nr. 141/CA/2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 5.831.000 lei.
A mai solicitat repararea greşelii făcută de Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, prin plata contravalorii salariilor şi concediilor pe perioada de 2 ani (1960 – 1961), astfel cum a cerut în timpul dezbaterilor şi în scris, în cuantum de 240.000.000 lei.
În motivarea contestaţiei sale a arătat, în esenţă, că a muncit ca miner, în detaşamente de muncă, la Ministerul Transporturilor, la construcţia gării şi a depoului C.F.R. din Braşov, în anul 1960 şi la construcţia căii ferate Brad-Deva, în anul 1961, conform planşelor 1-6 aflate la dosar, iar nu în U.M. 01626 din Aiud, judeţul Alba, unde a fost încorporat pentru a urma cursurile de calificare în meseria de ceferist şi miner.
A susţinut că cele două dosare, nr. 100/2003 şi nr. 619/2003, în care s-au pronunţat cele două sentinţe, au fost judecat separat şi superficial, fără a se cerceta, aşa cum a cerut el, nulitatea înscrisului de pe livretul militar, în sensul de a se hotărî că în livretul său militar este greşit înscris Ministerul Forţelor Armate, în loc de Direcţia Generală a Serviciului Muncii, cum ar trebui să fie înscris, ca să fie autentică înscrierea, pentru a putea obliga Comisia Judeţeană de Pensii Satu Mare, să-i stabilească calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Contestatorul a apreciat că atât cele două sentinţe, cât şi hotărârea Casei Judeţene de Pensii Satu Mare, au la bază menţiunile din livretul militar întocmit la data de 28 februarie 1975, care nu sunt autentice şi nu reflectă situaţia reală, constând în desfăşurarea de către el, a muncii de miner la Braşov şi Brad, în detaşamente de muncă, în perioada 1960 – 1961, situaţie ce nu rezultă din acest livret miliar.
Din precizarea obiectului contestaţiei în anulare, astfel cum rezultă din înscrisuri, se reţine că petentul contestă şi deciziile nr. 3711 din 16 noiembrie 2003 şi nr. 3089 din 8 octombrie 2003, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 335/CA/2004 – P.I. din 6 mai 2004, a disjuns contestaţia în anulare privind anularea sentinţelor nr. 40/2003 şi nr. 141/2003, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, de cea privind anularea deciziilor nr. 3711 din 6 noiembrie 2003 şi nr. 3089 din 8 octombrie 2003, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie şi, în consecinţă:
A respins contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva sentinţei nr. 40 din 13 ianuarie 2003 şi a sentinţei nr. 141 din 31 martie 2003, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, pe care le menţine în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
A declinat competenţa soluţionării contestaţiei în anulare a deciziilor nr. 3711 din 6 noiembrie 2003 şi nr. 3089 din 8 octombrie 2003, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în ce priveşte contestaţia în anulare formulată împotriva sentinţelor pronunţate de curtea de apel, că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici una din situaţiile reglementate de art. 317 C. proc. civ., contestatorul reiterând motivele arătate în acţiune şi în recursurile formulate, motive care au fost analizate atât de instanţa de fond, cât şi de cea de recurs, contestatorul urmărind prin contestaţia în anulare, reluarea judecării fondului, ceea ce este inadmisibil.
În ce priveşte contestarea celor două decizii pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, instanţa a reţinut că potrivit art. 319 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Împotriva sentinţei civile nr. 335/CA/2004 – P.I. din 6 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, G.I. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat anularea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii şi a contestaţiei formulate împotriva hotărârii Casei Judeţene de Pensii Satu Mare şi recunoaşterea faptului că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea recursului a reiterat, pe larg, susţinerile din acţiunea introductivă şi din recurs, ca şi motivele invocate în contestaţiile în anulare formulate în cauză, dezvoltând starea de fapt şi demersurile efectuate pentru obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Examinând hotărârea recurată, se constată că recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 40 din 13 ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantului, pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 309/2002, cu motivarea că instanţele judecătoreşti sunt competente să cenzureze legalitatea şi temeinicia actelor administrative eliberate în baza Legii nr. 309/2002, respectiv să soluţioneze contestaţia împotriva hotărârii date de comisie şi că în baza art. 11 din Legea nr. 29/1990, reclamantul putea solicita obligarea pârâţilor să-i soluţioneze cererea, prin emiterea hotărârii.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3711 din 6 noiembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, care a constatat nulitatea recursului, ca urmare a nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege.
Prin sentinţa nr. 141 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantului, pentru anularea hotărârii nr. 51 din 8 noiembrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, cu motivarea că din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 28 ianuarie 1960 – 12 decembrie 1961, la U.M. 01626, care nu era detaşament de muncă, or legea acordă drepturi numai pentru cei care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3089 din 8 octombrie 2003, a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, cu aceeaşi motivare.
Contestaţia în anulare formulată împotriva celor două sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Oradea, nr. 40/2003 şi nr. 141/2003, au fost respinse pe considerentul că nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., motivele contestaţiei fiind identice cu motivarea acţiunii şi a recursurilor, fiind analizate de instanţă, prin contestaţie urmărindu-se de fapt, reluarea judecăţii fondului, ceea ce este inadmisibil.
Într-adevăr, contestaţia în anulare este o cale extraordinare de atac, care poate fi promovată numai în cazurile şi pentru motivele prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Or, în cauză, contestatorul a reiterat susţinerile din acţiune şi din recurs, astfel că în mod corect s-a reţinut de către instanţă, că susţinerile asupra fondului cauzei nu pot fi primite şi nici verificate pe calea contestaţiei în anulare.
În ce priveşte declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiilor în anulare formulate împotriva deciziilor nr. 3711 din 6 noiembrie 2003 şi nr. 3089 din 8 octombrie 2003, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, se constată că în raport cu dispoziţiile art. 319 C. proc. civ., soluţia Curţii de Apel Oradea este corectă.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se reţine că hotărârea atacată cu prezentul recurs este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare.
Examinând contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3089 din 8 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, se constată că aceasta a fost tardiv introdusă.
Potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În cauză, Decizia nr. 3089 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost pronunţată la 8 octombrie 2003, când contestatorul a luat parte la dezbateri în şedinţa publică, aşa cum rezultă din practicaua deciziei atacate.
În raport cu această dată, şi având în vedere dispoziţiile legale precitate, precum şi împrejurarea că hotărârea Curţii Supreme de Justiţie nu se comunică, se reţine că înregistrarea contestaţiei în anulare la 20 februarie 2004, s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., astfel că cererea este tardivă.
Referitor la contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3711 din 6 noiembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, Curtea reţine că aceasta este nefondată.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ., hotărârile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele limitativ enumerate de aceste dispoziţii.
Cum, în cauză, contestatorul, care nu a menţionat temeiul legal al contestaţiei şi nu invocă vreunul din motivele arătate în dispoziţiile legale sus-menţionate, ci formulează critici de fond, care însă nu pot fi examinate pe calea contestaţiei în anulare, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei civile nr. 335/CA/2004 - P.I. din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de G.I. împotriva deciziei nr. 3089 din 8 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Respinge ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de G.I. împotriva deciziei nr. 3711 din 6 noiembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7966/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... | ICCJ. Decizia nr. 8011/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
